luni, 18 mai 2015

FRAGMENTAREA  SINELUI

               
Sinele reprezinta  polul pulsional al personalitatii, dupa modelul celor trei instante ale psihicului uman, expus de S. Freud in 1923 (Sinele, Eul si Supra-Eul). Sinele este totdeauna inconstient, fiind izvorul emotional al impulsurilor si dorintelor impulsive, locul reprezentarilor si comportarilor arhaice, al refularilor. Este partea din noi cea mai bine “ascunsa” si poate cea mai intunecata, ce contine multe aspecte carora partea constienta a psihicului nostru nu le-ar putea face fata ….

Fragmentarea sinelui poate aparea in urma unei traume, a unei suferinte puternice pe care o traieste o persoana sau in cazul retraumatizarii, adica trairea unei experiente care reprezinta ca o ancora catre momentul initial in care ai suferit, care iti aminteste de acesta. Fragmentarea sinelui este separarea (uneori chiar constienta) a partii sanatoase din noi insine de partea traumatizata si implica multa frica constienta sau inconstienta. E ca si cum durerea e prea mare pentru a putea fi simtita/ resimtita, ca si cum ti-ar fi foarte frica sa intri in ea si te detasezi pur si simplu de acea parte din tine care e pe punctul de a se afunda intr-o asa mare suferinta.


Ce se intampla dupa aceea? Ti se pare ca poti face fata mai usor vietii de zi cu zi. Poti chiar zambi sau rade cu pofta pentru ca psihicul uman este extrem de creativ in ce priveste construirea sistemelor de autoaparare. Iti poti petrece asa multi ani din viata, pana intr-o zi cand iti dai seama ca ceva nu e in regula cu tine. In cazul fericit, realizezi atunci ca sistemul tau de autoaparare pe care l-ai dezvoltat in urma traumei nu te mai multumeste, nu iti mai este de folos, ci dimpotriva ajunge sa-ti faca rau caci te deconecteaza de tine, cel/ cea care esti cu adevarat. Si incepi sa cauti ceva, dar nu stii nici tu ce anume, ceva care sa te ajute din nou …. Cautarile pot fi inceputul unui nou ciclu din viata ta, in care confuzia, dorintele neimplinite si frustrarile incep “sa se simta” ca acasa. Si isi vor continua cursul pana cand nu vei mai merge pe cai ocolitoare si te vei indrepta chiar catre ceea ce te sperie mai tare, catre tine insuti, pana cand vei ajunge la acea durere adanca din sufletul tau, te vei uita chiar la ea, vei incerca sa o intelegi si sa o accepti exact asa cum este, cum nu ai avut puterea sa o faci pana atunci, vei reintegra inapoi ceea ce lipsea din tine.


Fragmentarea sinelui e o suferinta pe care multi dintre noi o experimentam, insa este atat de profunda incat nici nu ne dam seama ce ne tine pe loc sau de ce simtim si traim anumite stari interioare. Nu va grabiti, dragii mei, sufletului vostru nu puteti sa-i dati un deadline, un termen limita. Acest proces poate sa dureze ani de zile, puteti descoperi piesele din “puzzle-ul” vostru interior una cate una, pana sa ajungeti la final. De fapt, e impropriu spus “final”, caci pentru persoana respectiva va fi ca un nou inceput. Incercati sa dezvoltati in interiorul vostru multa empatie si intelegere pentru voi insiva, nu va mai luptati cu propriile voastre trairi si sentimente si poate va fi un pic mai usor pe aceasta cale….
Drumul catre tine insuti este un drum greu, dar sigur! Cand ajungi la adevarata ta esenta, completa, reintregita, poti simti ca te nasti din nou, ca poti iubi si poti zambi cu adevarat, ca poti fi in sfarsit liber!

Din toata inima pentru cei carora le este de folos,
Alina FLOREA

Psiholog Centrul Dianthis

vineri, 8 mai 2015

IUBIREA DINTRE NOI


  Cat de mult conteaza pentru noi, ca atunci cand suferim, cand suntem tristi, suparati, ingrijorati sau chiar disperati, sa ne intinda cineva “o mana de ajutor”? Poate un prieten care pur si simplu ne intreaba cu interes despre ce ni s-a intamplat si ne asculta, poate un parinte care ne ofera un umar pe care sa plangem si o vorba buna, fie o persoana care doar ne invita sa petrecem ceva timp impreuna.
               Toate acestea pot fi semne de iubire, pretuire, prietenie, bunatate si disponibilitate a celuilalt pentru noi. Orice om are nevoie sa se simta iubit, inteles, apreciat, sa stie ca este si el important, chiar si pentru un singura persoana din aceasta lume.


                Insa, se poate intampla ca uneori sa fim atat de suparati pe cei din jur, incat nu ne mai dam seama ca ei sunt cei care ne iubesc, chiar daca ne-au gresit sau nu au procedat cum era mai potrivit pentru noi. E posibil sa intelegem acest lucru mult mai tarziu, abia cand ei nu ne mai sunt alaturi, si sa ne dam seama ca, in ciuda faptului ca nu ne-au aratat iubirea lor asa cum am fi avut nevoie, ei au facut multe alte lucruri pentru noi care veneau tot din dragoste si grija. Cand reusim sa “vedem” acest lucru, putem sa ne deschidem inima catre acele persoane si sa le acceptam intru totul asa cum sunt sau cum au fost ele, fara a mai simti dorinta de a le fi schimbat. Atunci, pacea si linistea ne pot umple sufletul, caci iubirea are puterea de a vindeca orice durere, judecata sau regret.
                Putem sa schimbam ceva in lumea in care traim doar incepand cu noi insine! Putem oferi si arata dragoste celor de langa noi, caci un lucru bun genereaza ulterior si alte lucruri bune. Daca nu stim ce anume au nevoie cei dragi din partea noastra ca sa simta ca ii iubim, pur si simplu ii putem intreba si e posibil sa fim uimiti de ce ne vor spune: cu o imbratisare sau o simpla mangaiere, un sarut de “noapte buna” sau pur si simplu un “ce faci?”, “cum te simti azi?”, “ce ai nevoie?”, “cu ce te pot ajuta?”, lucruri atat de simple si de usor de facut pot insemna enorm pentru fiecare dintre noi.

                E atat de usor sa oferim iubire si sta in alegerea noastra sa o facem! Stiu ca unii oameni nu au avut de unde invata sa dea si sa primeasca gesturi de afectiune, ca cei care i-au crescut nu au stiut cum sa o faca, tocmai pentru ca nu au fost invatati nici ei, poate pentru ca au crescut intr-o perioada in care supravietuirea era cel mai important lucru pe care il puteau face …. cine stie? Ce stiu sigur insa, e ca fiecare dintre ei a facut atat cat a putut face, asa cum a stiut mai bine.


Exprimarea iubirii o putem invata la orice varsta, putem invata sa imbratisam o alta persoana si la 60 de ani, la 80 sau chiar in ultima zi a vietii noastre ….. caci pentru asta, niciodata nu e prea tarziu!!!
               
Cu multa dragoste pentru mama mea, pentru tatal meu, pentru dragul meu sot, pentru fiica noastra si pentru oamenii pe care ii intalnesc in fiecare zi,

Alina Florea

Psiholog Centrul Dianthis