COLABORĂRI

Lansarea Proiectului educațional civic “ATITUDINI”


Vineri 9 decembrie 2016, am fost cu mare bucurie alături de partenerii și prietenii noștri la deschiderea Proiectului educaţional civic “ATITUDINI” (educaţie pentru valori) iniţiat de către Asociaţia Atitudini pentru Viață “Vatra Cetății”- A.P.V Iaşi si Grădinița cu Program Normal Nr. 21 - structura a Şcoalii Gimnaziale “Alexandru cel Bun”– Iași, în parteneriat cu 39 de şcoli, grădiniţe, licee, ONG-uri şi instutuţii publice din Judeţul Iaşi.
Proiectul se va desfășura în perioada ianuarie - septembrie 2017 și are ca scop facilitarea unor rețele de comunicare între cadre didactice, părinți, copii, voluntari și reprezentanți ai comunității, în vederea modelării atitudinilor favorabile pentru viață, în spiritul valorilor contemporane: toleranță, umanitarism și implicare civică.
Centrul Dianthis va susține în cardul acestui proiect ateliere de Consiliere Parentală "Relația cu copilul meu - o relație specială", în care ne propunem să aducem mai aproape părinții de nevoile copiilor lor, să îi ajutăm să se conecteze într-un mod mai conștient cu aceștia, să înțeleagă mai bine ceea ce trăiesc copiii, cât și ceea ce îi determină pe ei înșiși, ca părinți, să adopte un anume stil parental.

Deoarece părinții pun temelia societății în care trăim, ne bucurăm să putem contribui prin intermediul acestor ateliere la binele comunității din care facem parte cu toții!















Cum să nu fugi din fața întrebărilor: 
Dezvață ceea ce știi, ca să faci loc pentru altceva nou


În 2014, în programul Fondului de Burse al Fundației Comunitare Iași, au fost integrate sesiunile de mentorat. În felul acesta, și bursierii, și donatorii sunt respectați ca persoane, iar nu ca numere. Un astfel de demers seamănă, însă, cu o călătorie inițiatică, plină de provocări. Frica de afecțiune, frica de eșec, frica de apropiere, frica de tine însuți, frica de-a nu depăși limitele unei relații despre care cultura locală nu-ți spune nimic, toate acestea pot frâna înflorirea personală și, mai ales, pot inhiba încrederea că putem avea și un alt sens decât acela de „rotiță într-un sistem”.

De fantomele acestea, în experiența mentoratului, și donatorii, și bursierii învață să se ferească sub veghea unei echipe de psihoterapeuți care le netezește drumul spre autenticitate.



Magdalena Smolinschi, una dintre cele patru colege împreună cu care Aurelia coordonează programul de mentorat, este psiholog acreditat și se specializează în psihoterapia sistemică de cuplu și familie. „Am încredere în oameni, în frumusețea, puterea și resursele lor interioare. Am încredere că fiecare dintre noi poate realiza o schimbare care să îi îmbogățească propria viață, a familiei lui, a altor persoane dragi din jurul său. În același timp, știu că noi, oamenii, ne dezvoltăm și devenim ceea ce suntem în cadrul relațiilor. Cele mai importante sunt cele din familia de origine, iar felul în care membrii ei comunică, cum se comportă unii cu altii, cum își exprimă emoțiile, are cea mai mare influență asupra copiilor din familie și a adulților care vor deveni. Mai mult, la rândul lor, ei vor transmite mai departe copiilor unele din tiparele pe care le-au preluat.”

Înțelegi imediat că dacă donatorii au nevoie să pășească în afara fricilor inculcate de societate, bursierii, ca viitori discipoli, au de parcurs o călătorie asemenea, în care, ca să învețe o nouă raportare la lume, trebuie să dezvețe reflexe condiționate în miezul sufletului lor.

„Schimbarea este inevitabilă și permanentă. Cei care am fost ieri nu mai suntem astăzi, iar cei de azi nu vom mai fi mâine. Consider că e important ca noi să decidem sensul și direcția evoluției noastre în mod conștient și să nu lăsăm doar evenimentele și oamenii pe care îi întâlnim să ne influențeze.
Toate experiențele mele anterioare m-au modelat și mi-au dat posibilitatea de a deveni cea care sunt acum. De-a lungul timpului mi s-au oferit multe oportunități pe care le-am valorificat și din care am învățat că alegerea îmi aparține și că de mine depinde felul în care îmi construiesc viața. Îmi doresc să împărtășesc o parte din ceea ce am primit, iar unul din modurile în care o fac este prin a-mi însoți clienții  cu acceptare, căldură și înțelegere în călătoria lor interioară. În acest fel ei se pot regăsi, își pot redescoperi resursele, identifica propriile soluții, îmbunătățindu-și relațiile cu ei înșiși și cu ceilalți,” îți explică Magda.

În Educație, mai cu seamă,  „dictatura numărului”, sau povestea depersonificării, transpare la prima ochire. Oriunde în lume, pe primul loc în topul disciplinelor se află matematica și limbile. Pe ultimul loc, se află artele. Peste tot. Iar în rândul artelor, pe primele locuri se află muzica și artele viuale. Apoi, artele dramatice și apoi dansul. Suntem cu toții crescuți să devenim nu persoane, cu trup și suflet, ci mijloace de transport pentru cap. Iar capul, un mijloc de transport pentru creier. Iar creierul, desigur, deși e un ordinator de povești, am învățat să-l folosim aproape doar pentru calcul.

Fiindcă în perioada industrială, când au fost gândite sistemele de educație în masă, rolul educației era să pregătească forța de muncă necesară atunci. Ne-am învățat să ne gândim că dacă avem o pasiune, e mai bine s-o abandonăm fiindcă nu vom trăi din ea. Iar pe atunci, nu se trăia din creativitate în fabrici. Am învățat că e firesc să nu ne exprimăm emoțiile, că e firesc să abandonăm visurile, că e firesc să ne pese numai de supraviețuire și de profit, că e firesc să ne apărăm de cei cu care intrăm darwinist într-o competiție pentru viață.

Oriunde am privi și acum, vedem ierarhii ale disciplinelor, iar nu întâlniri multidisciplinare, țesute în jurul intereselor. Nu la confluența dintre creativitate și curiozitate, acolo unde se nasc inovațiile, am fost crescuți să ne aflăm, fiindcă matrițele în care ne-am format erau adecvate unei lumi cu totul diferite decât aceea în care trăim acum.  Iar în lumea noastră, ca să participăm la ritmurile ei, avem nevoie să redevenim persoane.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu