FRUMUSETEA FEMININA

Feminitatea nu este doar un ansamblu de trasaturi specifice femeilor, ci este o stare anume, o simtire .... Unele femei isi dau voie sa o traiasca si se bucura din plin de ea, iar altele si-o inhiba fie partial, fie in  totalitate, si nu permit feminitatii sa se manifeste si sa-si urmeze cursul sau firesc in fiinta lor.

Uneori, aceasta se intampla in urma unor experiente. Frica de cat de puternic isi poate simti propria feminitate sau ce efect are pentru cei din jur poate speria femeia, iar faptul ca nu reuseste sa si-o gestioneze, o determina uneori sa renunte la aceasta si sa o ingroape adanc in interiorul sau, punand  multe lacate la usa exprimarii de sine, ca femeie.

 Astfel, frumusetea, forta creatoare si pasiunea din interiorul femeii se pot estompa si se pot supune in mod constient  acestei interdictii, insa inhibarea lor va avea repercursiuni  intr-un fel sau altul, inconstient, asupra vietii femeii respective. Ea poate ajunge la un moment dat sa se simta neimpacata, neimplinita, ca si cum ceva lipseste din viata ei sau isi poate pierde bucuria si entuziasmul de a face diverse lucruri sau chiar de a trai. Poate deveni mai rigida, poate simti tendinta de a controla cat mai mult ceea ce se intampla, ii poate scadea interesul si randamentul la locul de munca, poate avea probleme de fertilitate si procreere, iar in relatia cu partenerul de cuplu pot aparea dificultati. Caci nu are cum sa se pastreze vie si sa fie la fel de aromata o relatie de iubire, cat timp femeia (in acest caz) nu o mai asezoneaza cu pasiune, creativitate, pofta de joaca si de viata.

In alte cazuri, inhibarea propriei feminitati se invata inca din copilarie. Orice fetita invata prima lectie despre a fi femeie de la mama sa si, de cele mai multe ori, o va aplica exact la fel la varsta adulta. Iar daca mama nu a putut fi in contact cu esenta sa feminina, daca si-a cenzurat-o, si fiica sa poate intampina dificultati in asumarea si acceptarea propriei feminitati in timp.

Asadar, frumusetea si feminitatea neacceptate pot crea multa suferinta interioara. Pentru a se simti din nou bine sau pentru a se simti libera cu adevarat poate pentru prima data, femeia are nevoie sa se reconecteze la sensibilitatea ei, are nevoie sa se relaxeze si sa renunte la a mai controla lucrurile in fiecare moment, la falsa putere pe care i-o da controlul, sa elibereze toata pasiunea si creativitatea din adancurile ei, sa isi dea voie sa le simta in sufletul si in corpul ei pana in varful degetelor .... Astfel, poate incepe sa simta din nou si sa se bucure mai mult de viata. Pentru a se reconecta cu frumusetea si sensibilitatea sa, femeia poate incepe sa se conecteze intr-un mod mai profund cu natura de exemplu, printr-o plimbare descult prin iarba, prin senzatia pe care o poate simti in adierea suava a vantului sau la atingerea unui copac. Frumusetea, sensibilitatea si totodata puterea naturii o pot ajuta sa regaseasca toate acestea si in interiorul ei. Isi poate lasa, de asemenea,  corzile sufletului sa fie atinse iarasi de emotie in fata frumosului (fie ca e o pictura, un peisaj, o culoare, o floare, un om sau oricare alte minuni ale acestei lumi si nu numai).

Frumusetea si feminitatea asumata a unei femei se poate simti de la distanta, facand-o totodata sensibila, dar si puternica, dandu-i o stralucire aparte. Aceasta lumina isi va intinde razele si se va face simtita la toate nivelurile vietii sale, atat in plan personal cat si profesional. Relatiile pe care femeia le are cu cei din jur, si in special cu partenerul de cuplu, vor putea inflori, iar in cariera poate avea rezultate exceptionale.

Este uimitor potentialul unei femei impacate cu sine si increzatoare in propriile forte! Cata lumina, putere si iubire poate raspandi in jur!

Cu sensibilitate si bucurie,

Alina Florea

Psihoterapeut Centrul Dianthis

COMPETITIA DINTRE NOI - o iluzie a suferintei interioare

Ti se intampla in relatia cu vreun coleg de serviciu, prieten sau chiar vecin sa simti ca ai tendinta de multe ori sa faci astfel incat sa realizezi ceva mai mult sau mai bine decat el? Ii urmaresti reusitele lui si incerci mereu sa-l depasesti? Sau poate ai observat acest lucru de ceva timp, dar ai sentimentul ca parca nu te poti opri? Care este efectul asupra relatiei tale cu persoana respectiva sau chiar asupra propriei tale persoane?

Daca te afecteaza si vrei sa aduci o schimbare pozitiva in viata ta, in acest sens, poti incerca pentru inceput sa intelegi de unde iti vine aceasta tendinta. Este posibil sa existe multe motive pentru care procedezi astfel, insa de multe ori una din sursele cel mai des intalnite se afla in copilarie, in relatia  cu parintii sau cu unul din parinti. Daca atunci cand ai fost copil te-ai straduit sa-ti multumesti parintii si sa demonstrezi si tu ca poti, pentru a le castiga aprecierea, increderea sau chiar iubirea, asa cum vedeai ca le primesc altii de la ei, acest obicei creat s-a putut mentine cu fidelitate pana azi. Mai ales, daca ai simtit adesea in copilarie ca fratele sau sora ta primea mai mult din toate acestea din partea parintilor decat tine. Astfel, si relatia dintre frati e posibil sa fie deteriorata, caci se poate naste cu usurinta invidia, furia si chiar ura in urma unor situatii de acest gen. Unii nici nu pot sta de vorba unul cu altul sau nu pot lucra ceva impreuna, fara sa apara certuri sau conflicte. Alti frati se evita si nici nu isi vorbesc.

In multe cazuri, mai ales cand efectul rezultat afecteaza foarte mult persoana si relatiile sale din prezent, un proces terapeutic poate fi de un real ajutor. Insa, daca dificultatea nu este atat de mare, iar relatia actuala cu fratele sau sora ta este cat de cat buna (chiar daca mai poate fi imbunatatita), poti incerca sa-i vorbesti deschis daca este si el dispus sa te asculte, despre suferinta ta de cand amandoi erati copii, despre ce simteai tu in diverse situatii (cat de mult te straduiai sa arati ca esti si tu bun, ca meriti si tu sa fii apreciat si iubit), cat si felul in care aceasta iti afecteaza viata si relatiile din prezent. Astfel, este posibil ca si fratele sau sora ta sa se deschida mai mult si sa afli unele lucruri pe care nici nu ai banuit ca le-a simtit si el sau ea vreodata. Puteti de asemenea incepe sa faceti impreuna diverse activitati, cum ar fi o plimbare, o prajitura sau un desen si usor usor sa regasiti fiecare dintre voi drumul unul catre sufletul celuilalt si sa va apropiati mai mult.

Desigur, le poti impartasi despre toate aceste lucruri daca simti nevoia si parintilor tai, insa este bine venit ceva lucru interior cu tine insuti inainte si o pregatire prealabila, in caz contrar risti sa transformi discutia intr-o cearta sau intr-un cumul de reprosuri, ceea ce nu foloseste niciunuia dintre voi.  Oricum, chiar si daca ajungi sa ii vorbesti parintelui tau foarte calm si linistit despre ce te-a durut in copilarie, e nevoie sa ai in vedere si sa iti asumi dinainte faptul ca este greu pentru orice parinte sa auda ca i-a pricinuit suferinta propriului copil, chiar daca el a avut atunci cele mai bune intentii. Parintele poate simti sentimente de vinovatie, furie, tristete sau altele, ce il pot determina sa aiba diverse reactii, si va avea nevoie de timp sa integreze ceea ce ii spui. Insa, daca reusesti sa intelegi si sa accepti ca el a facut tot ce a crezut si a putut mai bine la momentul acela pentru tine, ca a avut si el propriile suferinte care l-au determinat sa faca lucrurile in felul acela, poti deschide zorii unei relatii mai deschise si mai frumoase cu mama sau tatal tau.

E foarte important insa sa faci toate acestea cu smerenie, sa ramai pe locul tau de copil, sa nu te lasi prada tentatiei de a considera sau a simti ca esti mai sus sau mai bun decat parintele tau, mai superior, pentru ca el nu a putut face mai mult atunci. Este foarte posibil ca tu, daca ai fi trait experientele lui sa fi procedat exact la fel cu copiii tai. Ca relatia dintre voi sa infloreasca e nevoie sa poti fi recunoscator pentru puterea pe care a avut-o de a rezista si a trece prin provocarile vietii sale, pentru ca astfel a ajuns viata pana la tine. Datorita mamei si tatalui tau existi azi - tu, cat si copiii si nepotii tai (daca ii ai).

Daca te deschizi si lasi durerea  interioara sa iasa din tine pentru a face loc pentru ceva mai frumos, care sa-ti aduca mai multa bucurie in viata, daca usor usor reusesti  sa te reapropii cu sufletul de parintii si de fratii tai, poti sa observi in timp ca si nevoia de a face sau a fi mai bun decat colegul sau prietenul tau incepe sa se atenueze si creezi relatii mai bune si mai apropiate cu cei din jur.

Caci noi toti nu suntem in nici o competitie cu adevarat, este doar iluzia suferintei noastre din interior, iar daca ne oprim din a mai concura unii cu altii putem fi mult mai impacati si mai fericiti, ne putem regasi linistea, pacea si bucuria de a trai si de a fi impreuna!

Cu mult drag si deschidere catre oameni,

Alina Florea

Psihoterapeut Centrul Dianthis

EFECTELE  EXPUNERII  LA VIOLENȚĂ 

ASUPRA COPILULUI

V-ați întrebat vreodată ce simte un copil atunci când ia parte la certuri și violență în familie? Sau când este chiar el victima violenței ? Unii e posibil să vă mai fi gândit la acest aspect, alții poate ați trăit pe propria piele aceste lucruri.

Cert este că expunerea la violență a copilului, mai ales dacă este de lungă durată și în mod repetat, influențează dezvoltarea sa ulterioară. Cercetările științifice în domeniu arată că celulele corpului nostru reacționează la gândurile și emoțiile pe care le avem. Astfel, fiecare celulă din corpul copilului se contractează, se rigidizează atunci când acesta este expus la o situație negativă, și se relaxează atunci când trăiește momente în care are gânduri și emoții pozitive.  Această stare este extrapolată, se poate observa, și la postura corporală sau comportamentul copilului în momentul respectiv: frica și stresul de multe ori îl pot determina să se adune, să se ghemuiască, să-și strângă corpul (așa cum se contractează și celulele sale), iar starea de bine se poate vedea cu ușurință de asemenea la corpul copilului, acesta fiind deschis și relaxat, cu mișcări largi.

   

Mai mult, corpul nostru are o puternică memorie senzorială, ceea ce explică de ce un adult care a fost victima violenței  în copilărie, tresare sau face gesturi de apărare și după 40 de ani de la acea perioadă traumatizantă, sau de ce o persoană poate simți frică, slăbiciune în corp sau chiar stări de rău fizic atunci când este martoră la o ceartă, chiar și între persoane care nu îi sunt prea apropiate.

Așadar, frica și nesiguranța sunt resimțite în fiecare celulă de către copil, acestea  ajung până în adâncul ființei sale, simțindu-se răspunzători de cele mai multe ori pentru certurile părinților. Sunt copii care trăiesc ani de-a rândul cu frica de a nu izbucni din nou un scandal sau de a nu-și supăra cu ceva părintele, pentru a nu lua bătaie. Este cruntă această frică, uneori copilul are tendința nici să nu mai respire până la capăt, ca nu cumva să atragă mânia părintelui său. Și astfel viața devine o luptă pentru supraviețuire. În astfel de condiții, unii copii (mai mari) aleg chiar să renunțe la viață, simțindu-se cu totul "răi", "fără valoare", "ființe pe care nimeni nu le iubește și care nu mai au pentru ce trăi". Alții se descurcă cum pot, își crează propriile mecanisme de apărare ca să reziste și speră .... speră că va veni o zi când totul se va termina sau când ei vor putea pleca. Așa ajung mulți tineri adulți să plece în străinătate, să plece cât mai departe, poate chiar la celălalt capăt al lumii, în speranța că vor putea lăsa în urmă toată suferința de acasă!

Doar că suferința nu se vindecă cu distanța, de aceea își pot da seama peste ani că oriunde s-ar duce tot nu pot fi fericiți sau că între timp suferă de diverse boli și, mai ales, dificultăți în relații. Fuga nu este o soluție .... ceea ce-i poate ajuta cu adevărat este tocmai să se oprească și să privească drept în față tot ceea ce îi doare, să recunoască, să exprime, să-și spună, să-și urle chiar durerea. Pot să o scoată afară din adâncul lor, să o vadă, să o aceepte și să o transforme. 

Astfel de oameni au nevoie să dea un nou sens vieții lor, să coboare în ei până își găsesc din nou toate resursele și calitățile lor cu care au venit pe lume, să le pună în valoare și, lucrând cu ei înșiși, să-și transforme toată durerea  în putere.

Și într-o zi e posibil să-și recupereze demnitatea, să se iubească din nou și să simtă că merită să fie iubiți .....

Cu multă compasiune și încredere în partea iubitoare din oameni,

Alina Florea

Psihoterapeut Centrul Dianthis