COMPETITIA DINTRE NOI - o iluzie a suferintei interioare

Ti se intampla in relatia cu vreun coleg de serviciu, prieten sau chiar vecin sa simti ca ai tendinta de multe ori sa faci astfel incat sa realizezi ceva mai mult sau mai bine decat el? Ii urmaresti reusitele lui si incerci mereu sa-l depasesti? Sau poate ai observat acest lucru de ceva timp, dar ai sentimentul ca parca nu te poti opri? Care este efectul asupra relatiei tale cu persoana respectiva sau chiar asupra propriei tale persoane?

Daca te afecteaza si vrei sa aduci o schimbare pozitiva in viata ta, in acest sens, poti incerca pentru inceput sa intelegi de unde iti vine aceasta tendinta. Este posibil sa existe multe motive pentru care procedezi astfel, insa de multe ori una din sursele cel mai des intalnite se afla in copilarie, in relatia  cu parintii sau cu unul din parinti. Daca atunci cand ai fost copil te-ai straduit sa-ti multumesti parintii si sa demonstrezi si tu ca poti, pentru a le castiga aprecierea, increderea sau chiar iubirea, asa cum vedeai ca le primesc altii de la ei, acest obicei creat s-a putut mentine cu fidelitate pana azi. Mai ales, daca ai simtit adesea in copilarie ca fratele sau sora ta primea mai mult din toate acestea din partea parintilor decat tine. Astfel, si relatia dintre frati e posibil sa fie deteriorata, caci se poate naste cu usurinta invidia, furia si chiar ura in urma unor situatii de acest gen. Unii nici nu pot sta de vorba unul cu altul sau nu pot lucra ceva impreuna, fara sa apara certuri sau conflicte. Alti frati se evita si nici nu isi vorbesc.

In multe cazuri, mai ales cand efectul rezultat afecteaza foarte mult persoana si relatiile sale din prezent, un proces terapeutic poate fi de un real ajutor. Insa, daca dificultatea nu este atat de mare, iar relatia actuala cu fratele sau sora ta este cat de cat buna (chiar daca mai poate fi imbunatatita), poti incerca sa-i vorbesti deschis daca este si el dispus sa te asculte, despre suferinta ta de cand amandoi erati copii, despre ce simteai tu in diverse situatii (cat de mult te straduiai sa arati ca esti si tu bun, ca meriti si tu sa fii apreciat si iubit), cat si felul in care aceasta iti afecteaza viata si relatiile din prezent. Astfel, este posibil ca si fratele sau sora ta sa se deschida mai mult si sa afli unele lucruri pe care nici nu ai banuit ca le-a simtit si el sau ea vreodata. Puteti de asemenea incepe sa faceti impreuna diverse activitati, cum ar fi o plimbare, o prajitura sau un desen si usor usor sa regasiti fiecare dintre voi drumul unul catre sufletul celuilalt si sa va apropiati mai mult.

Desigur, le poti impartasi despre toate aceste lucruri daca simti nevoia si parintilor tai, insa este bine venit ceva lucru interior cu tine insuti inainte si o pregatire prealabila, in caz contrar risti sa transformi discutia intr-o cearta sau intr-un cumul de reprosuri, ceea ce nu foloseste niciunuia dintre voi.  Oricum, chiar si daca ajungi sa ii vorbesti parintelui tau foarte calm si linistit despre ce te-a durut in copilarie, e nevoie sa ai in vedere si sa iti asumi dinainte faptul ca este greu pentru orice parinte sa auda ca i-a pricinuit suferinta propriului copil, chiar daca el a avut atunci cele mai bune intentii. Parintele poate simti sentimente de vinovatie, furie, tristete sau altele, ce il pot determina sa aiba diverse reactii, si va avea nevoie de timp sa integreze ceea ce ii spui. Insa, daca reusesti sa intelegi si sa accepti ca el a facut tot ce a crezut si a putut mai bine la momentul acela pentru tine, ca a avut si el propriile suferinte care l-au determinat sa faca lucrurile in felul acela, poti deschide zorii unei relatii mai deschise si mai frumoase cu mama sau tatal tau.

E foarte important insa sa faci toate acestea cu smerenie, sa ramai pe locul tau de copil, sa nu te lasi prada tentatiei de a considera sau a simti ca esti mai sus sau mai bun decat parintele tau, mai superior, pentru ca el nu a putut face mai mult atunci. Este foarte posibil ca tu, daca ai fi trait experientele lui sa fi procedat exact la fel cu copiii tai. Ca relatia dintre voi sa infloreasca e nevoie sa poti fi recunoscator pentru puterea pe care a avut-o de a rezista si a trece prin provocarile vietii sale, pentru ca astfel a ajuns viata pana la tine. Datorita mamei si tatalui tau existi azi - tu, cat si copiii si nepotii tai (daca ii ai).

Daca te deschizi si lasi durerea  interioara sa iasa din tine pentru a face loc pentru ceva mai frumos, care sa-ti aduca mai multa bucurie in viata, daca usor usor reusesti  sa te reapropii cu sufletul de parintii si de fratii tai, poti sa observi in timp ca si nevoia de a face sau a fi mai bun decat colegul sau prietenul tau incepe sa se atenueze si creezi relatii mai bune si mai apropiate cu cei din jur.

Caci noi toti nu suntem in nici o competitie cu adevarat, este doar iluzia suferintei noastre din interior, iar daca ne oprim din a mai concura unii cu altii putem fi mult mai impacati si mai fericiti, ne putem regasi linistea, pacea si bucuria de a trai si de a fi impreuna!

Cu mult drag si deschidere catre oameni,

Alina Florea

Psihoterapeut Centrul Dianthis

RANA  DINTRE  FRAŢI

Pentru mulţi dintre noi, adulţi fiind, copilaria ne-a fost destul de colorată, pentru unii mai mult în culori deschise şi calde, pentru alţii în culori mai reci. Cu siguranţă am trăit momente de tot felul, în diferite nuanţe, chiar dacă uneori nu reuşim să le mai "vedem" pe cele viu colorate şi frumoase, datorită norilor cenuşii de deasupra lor.

Cum eram noi ca şi copii? Cum a fost relaţia cu fratele sau sora noastră şi ce anume influenţa această relaţie? În ce mod se raportau părinții noștri la fiecare dintre noi? Toate aceste aspecte pot avea un cuvânt important de spus şi azi în modul în care relaţionăm cu fraţii noştri. Mai mult, tipul de relaţie din copilărie cu fratele sau sora noastră, ne influenţează de multe ori fără să ne dăm seama şi relaţiile de egalitate cu alte persoane din prezent (colegi, prieteni etc).

Câţi dintre noi nu am simţit că am concurat pentru iubirea şi atenţia părinţilor noştri cu fratele sau sora în copilărie, ceea ce ne-a făcut să ne depărtăm în timp unii de alții? Câţi oameni nu sunt  într-o tensiune mai mare sau mai mică, spusă sau nespusă, cu fraţii lor şi acum? Cu siguranţă, sunt multe lucruri de împărtăşit, de clarificat şi de făcut astfel încât să existe din nou pace şi armonie în aceste relaţii şi de cele mai multe ori, până nu facem toate acestea, tiparul de relaţionare cu fraţii noştri  îl ducem şi în alte relaţii pe care le avem în prezent, deteriorându-le.

Simţi uneori că te iei la întrecere cu un coleg şi nu ştii nici tu de ce? Suferi în interior când un egal al tău este mai apreciat decât tine? Ai impresia că celui de alături îi ies de multe ori mai bine lucrurile sau că are mai mult succes şi asta te face să fii invidios? Acestea sunt doar câteva întrebări cu ajutorul cărora îţi poţi da seama dacă ai adus tipul de relaţie cu fratele sau sora ta în relaţiile tale din prezent.  Te poţi gândi dacă situaţiile de acest gen cu care te confrunţi  acum sunt asemănătoare, la un anumit nivel, cu ceea ce se întâmpla între tine şi sora sau fratele tău în copilărie.

Primul pas spre schimbare este să-ţi dai seama dacă ţi se întâmplă acest lucru. Apoi ai putea avea o discuţie sinceră, deschisă şi liniştită cu fratele sau sora ta despre aceste lucruri şi despre suferinţa din interiorul tău. S-ar putea să descoperi cu uimire că şi el sau ea are propriile sale răni, de care poate tu nici nu ai bănuit până acum. Acesta poate fi un prim pas spre un nou început al relaţiei voastre, una mai caldă şi apropiată, cu mai multă înţelegere şi compasiune unul pentru altul. Efectul benefic  se va simţi apoi şi în relaţiile pe care le ai cu ceilalţi egali ai tăi (colegi, prieteni etc), faţă de care poţi începe să te comporţi altfel, fiind conştient acum că nu te mai raportezi la ei din poziţia de copil, ca la fratele sau sora ta, că poţi în sfârşit să te opreşti din competiţie.

Trecutul şi amintirile din copilărie pot avea diverse culori, însă prezentul îl putem crea şi desena chiar   ACUM, în nuanţele care ne sunt cele mai potrivite şi de care avem nevoie!

Cu mult drag şi dor de sora mea,

Alina Florea

Psihoterapeut Centrul Dianthis