SUFLETUL OMULUI - INTRE RAZBOI SI PACE
O sămânţă a fost la început. Şi
atâta linişte .... a crescut, a crescut şi a început să prindă contur, să îşi
facă simţită prezenţa în această lume. Apoi a început şi el să simtă - vibraţia
unei emoţii pozitive a sufletului „gazdă”, vibraţia unei emoţii negative ....
vibraţia unui nou început. Stă în faţa vieţii unui erou sau a unui laş, a unui
curajos sau a unui timid, a unui om bun sau a unui om rău? Ce putem spune?
Decât că e
pe cale să înceapă viaţa unei fiinţe cu o multitudine de posibilităţi, în acel
moment. Mai creşte şi ajunge să vadă în sfârşit persoana împreună cu care a
respirat, împreună cu care a simţit, de mână cu care a intrat în această viaţă
....mama. Această lume, mai puţin sigură, mai puţin confortabilă, începe să i
se desfăşoare înainte, iar el merge, avansează şi ..... şoc: apar primele
frustrări, primele sentimente că e neînţeles, încă din primele luni de viaţă.
Chipul şi iubirea mamei însă, îl ajută şi îi redă încrederea de a merge mai
departe. Şi începe să descopere din ce în ce mai multe minunăţii ale acestei
lumi, de la sentimentul de bucurie la cel de tristeţe, de la reuşită la eşec, de
la uimire la obişnuinţă, de la plâns la râs, şi mai târziu, experimentând toate
acestea şi multe altele, poate ajunge să cunoască încrederea puternică şi
dezamăgirea, apropierea şi despărţirea, prietenia şi trădarea, plăcerea şi
suferinţa, iubirea şi ura. Între bine şi rău va fi omul în toată viaţa lui.
Pe parcursul vieţii sale însă, îşi va descoperi resursele, punctele sale forte, care îl vor ajuta să
meargă mai departe, dar şi angoasele sale, fricile şi ungherele sufletului său,
care îl vor ţine pe loc şi nu îl vor lăsa să continue să mergă pe drumul care i
se deschide înainte.
Câte poate trăi omul într-o viaţă? Poate simţi copilăria în
adevăratul sens al cuvântului, poate simţi căldura unei mame iubitoare şi a
unui tată aproape de sufletul său, poate simţi că se joacă liber, fără frica de
a nu strica „jocul”, poate să se simtă în siguranţă atunci când are nevoie,
poate să fie sigur că şi mâine va simţi toate acestea şi multe alte minunăţii
ale acestei lumi, poate iubi. Dar poate simţi şi despărţirea de toate sau poate
teama că de mâine nu vor mai fi în viaţa lui. Şi măcar dacă ar fi fost, chiar
şi pentru puţin timp ..... Dar poate fi doar iluzia că le-a avut. Şi totuşi,
dacă ele chiar au fost acolo şi le-a pierdut, atunci când le va regăsi sau când
le va recâştiga din nou, vor fi cu atât mai preţioase..... atunci omul îşi
poate descoperi esenţa vieţii sale. Atunci furtuna îl va fi făcut mai puternic,
mai înţelept şi, poate, mai iubitor. Atunci va putea înţelege că pentru a merge
către viitor, trebuie să păşeşti mai întâi spre trecut. Să te împaci cu tot ce
a fost al tău şi să crezi că mâine chiar va răsări soarele, după furtuna vieţii
tale. Si sa traiesti cu toata fiinta ta AZI.
Poate că tocmai acest lucru face viaţa omului atât de interesantă,
atât de provocatoare, atât de vie ......... Poate ca e menirea noastra in viata aceasta, sa invatam sa cautam drumul catre "casa", drumul catre noi insine, sa reusim sa ajungem la adevarata noastra esenta, unica in fiecare dintre noi, si abia dupa aceea sa incepem ....... SA TRAIM CU ADEVARAT!
Cu multă dragoste de oameni,
Alina Florea
Psiholog
Centrul Dianthis