Ți s-a întâmplat vreodată să dorești să mergi înante, să-ți
continui drumul și să-ți atingi obiectivele și să nu poți înainta, sau dacă
reușești, o faci cu multe eforturi și mult mai mari decât e necesar? Poate că
te simți ca și cum ai merge printr-o mlaștină în care te afunzi la fiecare pas.
Sau pare că te lovești de un zid la fiecare încercare a ta de a înainta, iar
dacă încerci să îl ocolești, nu îi găsești capătul.
Cum arată zidul tău?
Poate că e atât de înalt încât pare nesfârșit sau poate că e doar cât un
gard obișnuit. Cum e construit? E făcut
din cărămizi ușoare, pe care le poți oricând dărâma, sau e impenetrabil, cu mai
multe rânduri de piatră bine închegată, ca al unei fortificații? E construit
recent zidul tău? Sau poate că e foarte vechi și se văd pe el urmele trecerii
timpului.
Acum observă unde te afli când privești zidul. Poate că ești
în interiorul spațiului pe care îl împrejmuiește, poate în afara lui. Ce rol
îndeplinește el? Te apără pe tine de ceilalți, de eventualele pericole din
exterior, te ajută să eviți ceea ce îți provoacă teamă? Sau adăpostește o parte
din tine în jurul căreia, cu multă iubire ai ridicat construcția ca să poți
supraviețui tu, cel care ai rămas în contact cu lumea din jur?
Indiferent ce înălțime, culoare, grosime sau vechime are,
dacă are porți și ferestre sau nu, zidul tău te-a protejat cu succes, te-a
apărat de atacurile din exterior și te-a ajutat să nu te simți expus. El te-a
ferit de suferința și durerea pe care le-ai trăit când nu ți-au fost împlinite
nevoile, când nu ai primit acceptarea și iubirea pe care fiecare dintre noi le
merită indiferent ce ar face.
În același timp însă, zidul tău te-a izolat și înstrăinat de
tine însuți, de cel care ești cu adevărat și poate că și de cei din jurul tău.
Asta pentru că, odată cu trecerea timpului, el adevenit din ce în ce mai
trainic, până când a interupt poate chiar în totalitate comunicarea dintre ceea
ce este în interior și ce e în afara ta.
Acum, prin faptul că a început să-și facă simțită prezența,
el încearcă să-ți spună că a venit timpul să îi acorzi atenție, să-l explorezi
ca să-l cunoști mai bine, să îl accepți și să îi dai locul cuvenit în ființa
ta. În felul acesta el îți va permite să crești, să te dezvolți și să te bucuri
din plin de viață.
Cu respect și iubire pentru oameni și tot ce le aparține,
Psihoterapeut Magdalena Smolinschi
