A FI PĂRINTE - ÎNTRE VINOVĂȚIE ȘI ACCEPTARE
Am gresit, simt ca am gresit in
trecut fata de copilul meu. Nu am fost prezenta cu adevarat de multe ori cand a avut nevoie, nu am ascultat-o
cu atentie pe fiica mea ce avea sa-mi spuna, facand si altceva in timp ce stateam
de vorba, mi-am varsat emotiile mele negative pe care nu le-am putut gestiona
pe ea, dar cel mai mult m-a durut multa vreme o palma pe care i-am dat-o la un
moment dat. Stiu ca mi-am ranit mult copilul atunci, mi-am dat seama din
secunda in care am facut-o, cand am vazut ca i-a ramas urma rosie pe fata. Acela
a fost un moment in care parca m-am trezit, mi-am dat seama ce fac .... as fi
vrut sa spal cu ceva urma aceea sa nu se mai vada, pentru ca ma simteam atat de
vinovata, dar mi-am dat seama ca de fapt palma aceea i-am tras-o in suflet si
va ramane pentru totdeauna acolo.
Am cautat in interiorul meu sa
vad ce m-a determinat sa o lovesc atunci si mi-am dat seama ca ranile nevindecate
pe care le aveam si eu inca din copilarie, m-au impins sa fac
asta. Mergand mai departe apoi, am realizat ca la fel li s-a intamplat si
parintilor mei, tot din trauma lor s-au raportat la mine (de aceea am suferit
atat ca si copil), si ne putem astfel intoarce cat dorim in trecut, la cei
dinaintea noastra, caci mereu vom gasi alte si alte dureri adanci care si-au
pus amprenta peste ani, pe fiecare in copilaria sa. De aceea e atat de
important ce traieste copilul in primii ani de viata, deoarece asta ii va
influenta tot restul zilelor sale!
Cu siguranta, fiecare dintre noi
am gresit intr-un fel sau altul fata de copiii nostri, insa avem nevoie ca parinti
sa intelegem ca am facut in fiecare moment tot ce am considerat noi atunci ca
fiind mai bine pentru copiii nostri, ca am fost bine intentionati si ca i-am
iubit cu adevarat, chiar daca poate nu a fost cel mai potrivit mod in care
le-am aratat asta.
E nevoie sa ne acceptam in primul
rand pe noi insine ca parinti, asa cum am putut noi sa fim si sa facem de acum
inainte ceva diferit pentru a ne apropia de copiii nostri intr-un mod cat mai
sanatos: sa ne cunoastem mai bine si sa
lucram cu noi insine pentru a ne vindeca ranile pe care le avem poate inca din copilarie si care ne influenteaza
relatia cu proprii copii, sa fim mai prezenti atunci cand suntem impreuna cu ei
si sa le oferim ceea ce observam ca au nevoie, sa renuntam la relatia de tip
Stapan-Supus, pentru una in care fiecare primeste respect, atentie si valoare, in
care invatam deopotriva unii de la altii, in cadrul unor reguli clare si
stabilite de comun acord.
Pentru a ajunge cu adevarat la
copiii nostri, e nevoie sa ne indreptam mai intai, cu blandete, catre noi
insine!
Cu multa acceptare,
Alina Florea
Psihoterapeut Centrul Dianthis