DIMENSIUNEA TIMPULUI
„În prezent stă tot secretul; dacă dai atenţie
prezentului, poţi să-l îmbunătăţeşti. Şi dacă îţi îmbunătăţeşti prezentul, tot
ce se va întâmpla apoi va fi mai bine”
Paulo Coelho – „Alchimistul”
Trecând, în
timp ce eram studentă, printr-o perioadă în care am decis să mă opresc din
tumultosul „zi de zi” şi să mă gândesc la „Ce am făcut azi? Cum a influenţat ce
am făcut eu azi pe cei dragi mie?”, am să vă mărturisesc şi vouă ce am
descoperit atunci. De ce? Pentru că mie mi-a fost de mare ajutor să fac acest
„exerciţiu”, a schimbat viaţa mea şi a familiei mele, şi sper să vă ajute şi pe
voi.
Eram într-o grabă continuă, dis de
dimineaţă duceam copilul la şcoală, serviciu, clienţi, telefoane, rezolvarea
problemelor administrative, cursuri, teme, treburi gospodăreşti şi multe, multe
proiecte. De multe ori ajungea să conteze fiecare minut, nu aveam timp să stau
nici un pic şi multe din lucruri le făceam din inerţie.
Mi s-a întâmplat chiar să nu-mi dau seama când am străbătut
o bună parte din traseu, la volan fiind, pentru că în tot acel timp eu mai
rezolvasem o serie de probleme prin telefon. Şi, trecând astfel zilele mi-am
dat seama la un moment dat că aproape pierdusem legătura cu mine, pentru că nu
aveam timp să stau pur şi simplu să mă gândesc în linişte la mine şi la cei
dragi mie, la viaţa noastră împreună. Din păcate, cred că li se întâmplă multor
oameni acest lucru, acum, „în secolul vitezei” în care trăim. Astfel, am
început să mă întreb „Ce am făcut azi? Cum a influenţat ce am făcut eu azi pe
cei dragi mie?” şi am luat pe rând şi mi-am analizat acţiunile. Mi-am dat seama
de două lucruri foarte importante: în primul rând, în graba aceea continuă,
comunicarea dintre mine şi cei dragi sufletului meu nu mai era una profundă, ci
de suprafaţă, din care lipsea atenţia la nevoile şi dorinţele celorlalţi; şi în
al doilea rând, mi-am dat seama că majoritatea acţiunilor şi demersurilor pe
care le făceam erau pentru viitor, multe din ele pentru atingerea scopurilor pe
termen lung, nu pentru prezent. Însă exista riscul, continuând astfel, ca să
ajung să ating acele obiective, dar să pierd esenţialul din viaţa mea. Analizând
lucrurile în ansamblul lor, am reuşit să văd că eu trăiam mai mult în viitor
decât în prezent. Acest lucru m-a ajutat să încep să gândesc şi pentru prezent,
să fiu atentă şi să pun mai mult preţ pe tot ce am azi, pe ceea ce pot face
pentru noi ca să ne ajute şi să ne facă viaţa mai frumoasă acum, în prezent. Vă
mărturisesc că cei apropiaţi mie au simţit din plin schimbarea şi s-au bucurat
de ea.
Am început să ne facem mai mult timp pentru a petrece
împreună, să fim mai atenţi unii cu alţii, mai afectuoşi, şi ne simţim bine
făcând aceste lucruri în continuare, înclinându-ne mai mult către prezent,
decât spre viitor.
Scriitorul Gabriel Garcia Marquez spunea:
„Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie
ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o
azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei
regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare...”
Aşadar, de cele mai
multe ori ne complicăm existenţa încercând să ne regăsim în trecut sau în
viitor, dar foarte rar în prezent. Ne-am învăţat să ingnorăm prezentul, să nu
trăim în el, ci să aşteptăm ceva mai bun de la viitor, sau să ne regretăm
trecutul. Cât despre perioada în care trăim cu toţii, este „secolul vitezei”
pentru că noi oamenii facem ca să fie aşa, valorile noastre astăzi sunt altele,
uităm să ne îndreptăm atenţia către ceea ce contează cu adevărat pentru noi.
Autor:
Alina Florea
Psiholog
Centrul Dianthis
