CORPUL ,  FRUMUSEȚEA  ȘI  FEMINITATEA

În ultimul timp am tot primit remarci de genul: "Te-ai mai îngrașat!" De multe ori răspund simplu "da", ceea ce am observat că îi surprinde pe mulți, în special pe femei, unele fiind de-a dreptul intrigate că nu-mi fac probleme pentru acest lucru. Dacă nu dezvolt eu discuția, nu se pot abține și continuă să vină cu tot felul de remarci și exemple ce reglementează "norma" societății în care trăim despre a fi o femeie frumoasă. Când le spun că eu mă simt bine în pielea mea, că mă bucur de corpul meu și înțeleg că trece prin transformări absolut normale odată cu înaintarea în vârstă, și că îi sunt recunoscătoare că mă ajută și mă susține în fiecare zi, ele rămân de-a dreptul fără cuvinte un timp. Încep apoi să îmi dea tot felul de exemple despre câte griji își fac ele, când văd că mai pun ceva kilograme în timp și desigur, multe sfaturi.

Mi-am dat seama treptat câtă suferință le aduce femeilor "norma", care este atât de mediatizată în zilele noastre, care spune ce înseamnă o femeie frumoasă: să fie slabă, preferabil cu picioare lungi și sânii generoși  și  neapărat bronzată (indiferent de sezon). Mass-media este plină de astfel de imagini pe care le promovează intens și care devin în timp normă. Așa au ajuns și operațiile de mărire de sâni să fie atât de căutate! Mai mult, astăzi se vehiculează în mod eronat tot mai mult ideea că o femeie este mai atrăgătoare cu cât este mai sumar îmbrăcată. Pe când, studiile în domeniu arată că de fapt un bărbat este mai degrabă atras de o femeie care păstrează o anumită notă de mister, pe care acesta trebuie să o descopere și să o cucerească în timp.

Care este efectul acestor aspecte în rândul femeilor, dar și al adolescentelor și chiar al fetițelor (vezi păpușa Barbie)? Cred că poate zgudui ființa umană direct din temelii, afectându-i în mod direct încrederea în sine! Iar de aceasta depinde calitatea relațiilor cu cei din jur, randamentul la locul de muncă și multe alte aspecte ale vieții persoanei în cauză. În relația de cuplu de exemplu, femeia nu se mai simte sigură pe ea deoarece nu se mai consideră frumoasă, se retrage mai mult în interior, se distanțează și poate avea chiar bănuieli că soțul ar putea să o înșele, nefiind conștientă că tocmai această atitudine a ei poate crea contextul favorabil pentru infidelitatea partenerului.

Pe când frumusețea și feminitatea sunt o stare de a fi și de a-ți purta corpul de femeie la orice vârstă! Am văzut femei mai înaintate în vârstă care nu mai arătau ca în adolescență, dar care emanau frumusețe și feminitate prin toți porii, erau încrezătoare și se bucurau cu adevărat de viață.


Energia feminină poate fi minunată la orice vârstă dacă îți dai voie să te bucuri de ea!!!



Cu mult drag,
Alina Florea
Psihoterapeut Centrul Dianthis

Feminitatea – între respingere și acceptare  

"Femeie devii, nu te naști", spunea scriitoarea Simone de Beauvoir.
De unde învață femeia cum să fie femeie?  În primul rând de la mama, de la modul în care observă că se comportă mama ca femeie, cum se raportează la ea însăși, la bărbatul alături de care își trăiește viața și la ceilalți oameni.

O inspiră și  alte femei  din familia extinsă,  ce i-au fost în preajmă în copilărie (matusa, bunica, strabunica etc). De asemenea, informațiile, istoria și tipul de energie feminină existente în inconștientul familiei în care s-a născut pot avea o influență puternică asupra devenirii ei, ca femeie.

Pe de altă parte, loialitatea față de unul din părinți sau de ambii, poate avea un cuvânt important de spus în acceptarea sau neacceptarea propriei feminități. Poate fi foarte dificil atunci când, de exemplu, părinții sunt la poluri opuse în ce privește credințele și atitudinile în raport cu viața în general și cu exprimarea feminității. Imaginați-vă o femeie, copilul a doi părinți dintre care unul consideră că viața trebuie traită, că e bine să te bucuri din plin de tot ce îți oferă și altul crede că este un păcat să te înfrupți după cum poftești  din bucuriile vieții, că plăcerea este interzisă. Unde credeți că se situează femeia de azi, copilul acelor părinți? Aceasta poate rămâne prizonieră între cele două loialități (pentru mama și tatăl său) toată viața, dacă nu lucrează cu sine pentru a-și găsi propriul drum spre feminitate. Ori de câte ori își dă voie să o manifeste, bucuria îi poate fi umbrită de loialitatea pentru celălalt părinte, de “vocea” care îi spune că  acest lucru este rău, e interzis, că nu te poți bucura de plăcerea de a te simți femeie în adevaratul sens al cuvântului. Și astfel începe un adevărat război în sufletul ei, între cele două părți, și o continuă străduință să le împace. Aceste părți din interior, atât de diferite, vor începe să iasă pe rând la iveală în tot ceea ce face ea ca femeie, în funcție de bătăliile câștigate. Însă trauma cu care se alege femeia din acest război are nevoie să fie conștientizată, recunoscută si acceptată, astfel încât în cele din urmă să poată da naștere unor noi deschideri, credințe și libertăți, unei noi atitudini – cea de a fi femeie în modul care este potrivit pentru ea însăși, care o împlinește!

 

A-și da voie să fie femeie exact așa cum simte ea, poate fi minunat, îi poate aduce multă bucurie,  entuziasm și satisfacție, îi îmbunătățește relația cu sine însăși, cu cei din jur și într-un mod special cu partenerul de viață!

Îndrăznește să fii femeia care vrei tu să fii!

Cu mult drag,

Alina FLOREA

Psihoterapeut individual, de cuplu si familie

Centrul Dianthis Iasi