Feminitatea – între respingere și acceptare  

"Femeie devii, nu te naști", spunea scriitoarea Simone de Beauvoir.
De unde învață femeia cum să fie femeie?  În primul rând de la mama, de la modul în care observă că se comportă mama ca femeie, cum se raportează la ea însăși, la bărbatul alături de care își trăiește viața și la ceilalți oameni.

O inspiră și  alte femei  din familia extinsă,  ce i-au fost în preajmă în copilărie (matusa, bunica, strabunica etc). De asemenea, informațiile, istoria și tipul de energie feminină existente în inconștientul familiei în care s-a născut pot avea o influență puternică asupra devenirii ei, ca femeie.

Pe de altă parte, loialitatea față de unul din părinți sau de ambii, poate avea un cuvânt important de spus în acceptarea sau neacceptarea propriei feminități. Poate fi foarte dificil atunci când, de exemplu, părinții sunt la poluri opuse în ce privește credințele și atitudinile în raport cu viața în general și cu exprimarea feminității. Imaginați-vă o femeie, copilul a doi părinți dintre care unul consideră că viața trebuie traită, că e bine să te bucuri din plin de tot ce îți oferă și altul crede că este un păcat să te înfrupți după cum poftești  din bucuriile vieții, că plăcerea este interzisă. Unde credeți că se situează femeia de azi, copilul acelor părinți? Aceasta poate rămâne prizonieră între cele două loialități (pentru mama și tatăl său) toată viața, dacă nu lucrează cu sine pentru a-și găsi propriul drum spre feminitate. Ori de câte ori își dă voie să o manifeste, bucuria îi poate fi umbrită de loialitatea pentru celălalt părinte, de “vocea” care îi spune că  acest lucru este rău, e interzis, că nu te poți bucura de plăcerea de a te simți femeie în adevaratul sens al cuvântului. Și astfel începe un adevărat război în sufletul ei, între cele două părți, și o continuă străduință să le împace. Aceste părți din interior, atât de diferite, vor începe să iasă pe rând la iveală în tot ceea ce face ea ca femeie, în funcție de bătăliile câștigate. Însă trauma cu care se alege femeia din acest război are nevoie să fie conștientizată, recunoscută si acceptată, astfel încât în cele din urmă să poată da naștere unor noi deschideri, credințe și libertăți, unei noi atitudini – cea de a fi femeie în modul care este potrivit pentru ea însăși, care o împlinește!

 

A-și da voie să fie femeie exact așa cum simte ea, poate fi minunat, îi poate aduce multă bucurie,  entuziasm și satisfacție, îi îmbunătățește relația cu sine însăși, cu cei din jur și într-un mod special cu partenerul de viață!

Îndrăznește să fii femeia care vrei tu să fii!

Cu mult drag,

Alina FLOREA

Psihoterapeut individual, de cuplu si familie

Centrul Dianthis Iasi

Cosul zilnic al mintii sanatoase

Care este hrana de care are nevoie mintea noastra pentru a fi sanatoasa?

Stim deja cu totii ca pentru a ne mentine starea de bine fizica avem nevoie de o dieta echilibrata (conditie necesara, dar nu suficienta), care sa ne asigure nutrientii necesari functionarii optime a corpului nostru. Cum ar fi daca am oferi si sanatatii noastre psihice atentia cuvenita? Dr. Dan Siegel a gandit un platou zilnic al mintii sanatoase ce include o serie de elemente necesare pentru o viata echilibrata.

Ritmul vietii moderne ne face sa ne focalizam cel mai mult atentia asupra lumii exterioare si in acelasi timp sa ne simtim instrainati de ceilalti, fara sa reusim sa realizam cu cu ei conxiuni cu semnificatii reale. Fragmentarea atentiei datorate numeroaselor activitati pe care le facem in acelasi timp si suprasolicitarea cu mari cantitati de informatii duc la pierderea sensului si a perceptiei nostre ca fiinte complete. In aceste conditii, implinirea nevoii noastra de a avea o minte sanatoasa devine o adevarata provocare.

Cosul mintii sanatoase cuprinde sapte activitati zilnice de care avem nevoie pentru a ne mentine starea de bine. Acestea reprezinta un set complet de „nutrienti mentali” de care au nevoie creierul si relatiile tale pentru a functiona la capacitate maxima. Oferindu-ti in fiecare zi cate putin din aceste daruri, le integrezi in viata ta si iti dai astfel ocazia sa iti coordonezi si sa iti echilibrezi in mod optim functionarea zilnica. Aceste activitati esentiale sustin si intaresc conexiunile interne ale creierului si in acelasi timp si relationarea cu tine insuti, cu ceilalti oameni si cu mediul in care traiesti.

Sapte activitati zilnice pentru a-ti optimiza viata si a-ti crea o stare de bine:

Timp pentru concentrare	Cand ne focalizam in mod intentionat atentia asupra unor activitati ce urmaresc atingerea unui obiectiv, conexiunile noastre neuronale se intaresc.
Timp pentru joaca	Este acel timp pe care ni-l acordam pentru a fi spontani, creativi, in care ne bucuram de experiente noi, libere si amuzante.
Timp pentru conectare	Presupune interactiunea directa cu alte persoane si conectarea cu natura.
Timp pentru activitate fizica	Miscarea fizica (sportul, dansul sau chiar mersul) are efecte benefice asupra starii noastre de bine psihice.
Timp pentru interiorizare	Este timpul pe care il petrecem cu noi insine, in care ne focalizam atentia catre interiorul nostru, asupra propriilor senzatii, imagini, emotii si ganduri.
Timp pentru relaxare	Mintea are nevoie si de timp sa „zburde”, sa se relaxeze, fara a fi directionata catre un obiectiv specific.
Timp pentru odihna	Timpul suficient alocat somnului si odihna din timpul zilei au rolul de a oferi posibilitatea mintii si trupului nostru de a se regenera si a-si reface energia.

Fiecare dintre noi este, in anumite privinte, diferit de ceilalti. Nevoile noastre sunt si ele diferite si se schimba de-a lungul timpului, odata cu noi. De aceea nu exista reguli stricte in privinta timpului alocat acestor activitati sau a repartizarii lor pe parcursul unei zile. Important este sa devenim constienti de intreaga paleta de activitati mentale esentiale, sa ne asiguram ca folosim ingredientele potrivite in dieta noastra psihica, chiar si pentru scurt timp si sa gasim echilibrul in tot ceea ce facem.

Sa ne fie de bine!

Cu drag,
Psihoterapeut Magdalena Smolinschi

Sursa: http://www.drdansiegel.com/resources/healthy_mind_platter/

Cand el si ea se intalnesc

Cand un barbat si o femeie se intalnesc, ei isi unesc sufletele si aduc impreuna destinele familiilor lor pentru a crea ceva mai mare.

La inceput ii uneste atractia reciproca. Fiecare vede in celalalt o imagine pe care si-a format-o despre ceea ce crede ca isi doreste sau are nevoie, ei privind unul catre celalalt prin ochelarii indragostirii.

Pe masura ce vraja atractiei initiale se risipeste, cei doi incep sa se vada asa cum sunt in realitate. Este un moment esential si necesar al procesului de crestere impreuna care deschide calea catre maturizarea relatiei. Acceptarea celuilalt cu frumusetea si slabiciunile lui inseamna iubirea adevarata.

Pentru ca iubirea matura sa infloreasca in cuplu si sa reziste trecerii timpului e nevoie de prezenta si constienta in relatie. Fiecare dintre parteneri are dreptul fundamental si datoria de a construi zi de zi, pas cu pas, ceea ce inseamna NOI, fara insa a-si pierde identitatea. Asta presupune ca, dupa ce indragostirea de la inceput s-a diminuat, cei doi continua sa isi daruiasca unul celuilalt iubire, fiind mereu constienti de cateva reguli care sporesc sansele ca relatia sa dainuie.

-Stiu ca esti diferit de mine si in acelasi timp suntem egali ca valoare. Nu incerc sa te schimb si nu te consider superior sau inferior mie.

-Am nevoie de tine asa cum si tu ai nevoie de mine. Asta ne da siguranta si ne ajuta sa ne completam unul pe celalalt.

-Stiu cum si pot sa primesc ceea ce imi oferi cu iubire iar eu iti ofer, la randul meu, ceva egal ca valoare si inca ceva in plus. Asta aduce echilibru si crestere in relatie

-Privim amandoi catre ceea ce am construit si vom construi impreuna, fie ca e vorba de o casa, de relatia in sine sau de copii. Acestea reprezinta creatia noastra, ne aduc satisfactie si implinire si ne dau putere sa cream si alte lucruri frumoase.

-Fiecare dintre noi isi accepta parintii asa cum sunt si cum au fost si ii primeste in inima sa. Doar asa vom putea lasa iubirea sa curga catre copiii nostri. In acest fel ducem viata mai departe.

-Nu uitam nicio clipa ca relatia noastra (de cuplu) are intaietate in fata relatiei cu ai nostri copii. La inceput am fost parteneri si apoi am devenit parinti. Asta creeaza ordine in viata si in familia noastra.

Cel mai important este ca el si ea, arhitectii cuplului si ai familiei, sa isi aminteasca mereu ca bunul mers al relatiei lor depinde de starea de bine a fiecaruia si ca ai lor copii (pe care ii au sau ii vor avea) isi vor construi vietile dupa modelul pe care il invata de la parinti.

Cu iubire pentru diferentele si asemanarile dintre noi,

Psihoterapeut Magdalena Smolinschi

Draga mama, ajuta-ti copilul sa isi iubeasca tatal!

M-a intrebat odata o mamica daca ar trebui sa isi lase copilul sa isi mai vada tatal. Spunea ca acesta ii promite mereu ca va petrece timp cu el si de cele mai multe ori nu se tine de cuvant. Cu siguranta raspunsul este da. O fiica sau un fiu care se simte deconectat de tatal sau e mai probabil sa intampine dificultati in viata sa de adult. In schimb, daca simte apropiere fata de tata, chiar daca acesta nu este consecvent in relatia cu al sau copil, are mai multe sanse de reusita in viitor.

Incurajeaza-ti copilul sa isi iubeasca tatal in mod deschis. El are nevoie sa stie ca poate avea o legatura apropiata cu tatal sau indiferent de cat de satisfacatoare sau de dificila este relatia ta cu partenerul sau fostul partener. Ba chiar aceasta nevoie este si mai mare atunci cand voi, cei care i-ati dat viata, nu va mai regasiti in ceea ce v-a unit candva. Stii de ce? Pentru ca daca tu nu o faci, sau daca incerci sa ii separi, copilul tau va gasi modalitati, adesea inconstiente, de a-si dovedi loialitatea. Adesea el va manifesta acele trasaturi sau comportamente ale tatalui considerate ca fiind negative, ei fiind conectati la nivel inconstient.

De aceea, este important ca al tau copil sa stie ca usa catre tatal sau este mereu deschisa. Acum tu ca mama, adreseaza-ti intrebarea: `Sunt dispusa sa las la o parte durerea si frustrarea pe care mi le-a provocat relatia de cuplu, stiind ca asta il va ajuta pe copilului meu?`. Cu siguranta este o mare provocare, dar este esential. La un anumit nivel, tu detii cheia catre fericirea viitorului adult pe care il ai acum in grija.

Faptul ca iti ajuti fiica sau fiul sa isi intareasca relatia cu tatal nu va diminua apropierea lui fata de tine. Dimpotriva, legatura voastra va fi si mai profunda. Chiar daca nu-ti va spune, copilul tau iti este recunoscator pentru ceea ce faci.

-Incepe sa ii spui lucruri pozitive despre tatal sau. Nu conteaza ce varsta are copilul. Poate avea 5, 15 sau 45 de ani. Nu e niciodata prea tarziu pentru un fiu sau o fiica sa isi primeasca tatal in inima. De asemenea, nu are importanta daca tatal lui traieste sau  nu, daca este in relatie cu o alta femeie sau poate e in spatele gratiilor. Daca iti poti ajuta copilul sa isi accepte tatal, acest lucru va servi cel mai bine linistii sale interioare.

-Povesteste-i copilului tau cum v-ati intalnit si cum ti-a castigat inima tatal lui. O imagine pozitiva a apropierii pe care ai impartasit-o candva cu tatal sau ii poate aduce fiului sau fiicei tale calmul interior si starea de bine.

-Spune-i despre calitatile pe care le-ai admirat cel mai mult la tatal sau si arata-i copilului ca aceleasi calitati exista si in el. De exemplu, ii poti spune ca este inteligent, creativ si frumos exact ca tatal lui. Alege trasaturi pe care copilul tau le-a preluat de la tata si spune-i: `Am iubit aceste calitati ale tatalui tau`. A-ti incuraja copilul sa accepte cu deschidere ceea ce mosteneste de la tatal sau, inseamna a-i valida sentimentele si a-l valida ca persoana.

Cand copilul tau iti simte autenticitatea, el va deveni deschis la a-l primi pe tata in inima sa. Este unul din cele mai valoroase lucruri pe care le poti face tu ca mama si reprezinta un pas important in a-ti ghida copilul pe calea unei vieti implinite, fericite si de succes.

Cu mult drag, 

Psihoterapeut Magdalena Smolinschi

Bucuriile curate ale vietii

In graba vietii noastre de zi cu zi avem nevoie sa ne amintim ca am primit darul vietii nu doar pentru a fi profesionisti desavarsiti, cei mai buni parinti, cei mai buni colegi sau prieteni, ci si pentru a fi noi insine, pentru a ne bucura de simplul fapt ca existam.

Aminteste-ti macar pentru o clipa in fiecare zi sa fii prezent, constient de ceea ce te inconjoara, sa te conectezi la exteriorul si la interiorul tau.

Bucura-te de vederea unui copac de pe marginea drumului, de maretia lui si de verdeata frunzelor.

Asculta sunetele sau zgomotele din jurul tau. Asculta rasul unui copil, cantecul pasarilor si fosnetul frunzelor. Opreste-te sa te bucuri de frumusetea unei flori, adulmeca-i parfumul discret, atinge-o cu degetele, simte-o cu ochii si cu inima.

Bucura-te de stropii racorosi de ploaie intr-o zi fierbinte. Fii tu insuti, bucura-te de tine, asculta-ti bataile inimii si iubeste-te.  Asculta-ti gandurile si lasa-le sa plece asa cum au venit, iar daca nu iti place ce auzi, aminteste-ti ca ai puterea sa le schimbi.

Alege sa te hranesti cu grija si fii atent la nevoile corpului tau. El stie foarte bine ce ii place si ce nu ii face bine. Simte gustul mancarii, savureaza fiecare imbucatura, gandindu-te la binefacerile nutrientilor pentru sanatatea ta.

Bucura-te de atingerea blanda asoarelui si lasa un pui de vant sa te mangaie si sa se joace in parul tau. Observa-ti frumusetea, cauta in interiorul tau comorile nepretuite si ajuta-le sa straluceasca la lumina.

Imbratiseaza-i pe cei dragi de fiecare data cand ai ocazia, asculta-i, priveste-i si incearca sa ii vezi cu adevarat, sa vezi frumusetea lor interioara dincolo de aspectul fizic sau de etichetele pe care le-au primit.

Si nu uita sa zambesti celorlalti si mai ales zambeste-ti TIE.

Inima ta se va bucura si te va rasplati.

Cu respect pentru frumusetea ta,

Magdalena Smolinschi

CONSTELATII FAMILIALE - SUCEAVA

Constelațiile Familiale reprezinta o metoda de psihoterapie sistemica de grup, un proces unic și profund de explorare terapeutică a forțelor inconștiente care ne conduc în viață și care se pot manifesta prin dificultăți în relații, carieră, sănătate sau chiar în privința banilor. Acest procedeu oferă o imagine tridimensională sistemică sau o hartă a vieții unei persoane așa cum este ea în prezent. Este un mod simplu și în același timp foarte puternic de a explora încurcăturile și blocajele din realitatea noastră de zi cu zi prin identificarea posibilelor surse ce se regăsesc în istoricul familial. Metoda aduce conștientizare și claritate asupra provocărilor personale prin focalizarea atenției clientului asupra rădăcinilor sistemice ale dificultăților.

Pentru ca iubirea într-o familie să înflorească, iar membrii ei să crească și să se dezvolte armonios împreună, este nevoie de adevăr și de ordine. Bert Hellinger, intemeietorul acestei metode terapeutice, spune ca există trei aspecte fundamentale care asigură funcționarea optimă a familiei și care stau la baza metodei constelațiilor, pe care el le numește „legile iubirii”:
-toți membrii unei familii au un drept egal de a aparține acelui sistem familial;
-toți membrii unei familii se supun unei ierarhii, acordându-se prioritatea și respectul cuvenit celor care au intrat primii în acel sistem;
-în familie trebuie să existe un echilibru între a da și a primi, adică între ceea ce membrii săi iau și ceea ce dau sistemului.
Avand la baza aceste trei principii esentiale, Constelațiile oferă deschidere către o schimbare pozitivă în viață și arată moduri în care procesul de vindecare poate să apară.

Cum se lucrează în constelațiile familiale?
Persoana care lucrează în constelație își formulează o intenție, un obiectiv. Metoda utilizează participanții din grup ca reprezentați pentru persoane semnificative din viața clientului cum ar fi membri ai familiei, colegi, parteneri, foști parteneri etc. Uneori pot fi reprezentate concepte cum ar fi o emoție, țara de origine sau destinul. Din rolul de reprezentanți sau doar ca observatori ai procesului, participanții adesea dobândesc insight-uri profunde asupra propriei vieți.


Ce problematici pot fi abordate prin metoda Constelațiilor Familiale?
Ignorarea și nerespectarea legilor iubirii duce la ceea ce Bert Hellinger numeşte încurcături sistemice. Ele au legătură cu excluderea (încălcarea legii dreptului egal de a aparţine), cu dezordinea în ceea ce priveşte locul în sistem (încălcarea legii ordinii) şi cu dezechilibrul în ceea ce priveşte schimbul (încălcarea legii echilibrului între ce dai şi ce iei din sistem).

Manifestările ce pot apărea ca urmare a încurcăturilor din sistem pot lua diferite forme:
-repetiții și situații asemănătoare pe care le trăiesc unii membrii ai familiei cu ceea ce au trăit alte persoane din același filon familial;
-dificultăți în relaționarea cu membrii familiei din prezent;
-comportamente și simptome fizice aparent inexplicabile ale unor membri ai familiei;
-dificultăți și blocaje observate la nivel individual.

Procesul constelațiilor revelează o imagine simplă și puternică a dinamicii familiale care îi permite clientului să aibă o privire plină de compasiune a întregii situații și asupra tuturor membrilor de familie. Participarea la constelații înseamnă posibilitatea de acces interior la compasiune și acceptare, oferă un sens foarte concret unei perspective mai înalte asupra vieții noastre și a celor de lângă noi sau de dinaintea noastră, o perspectivă a adevarului, a solidarității, a destinului și demnității umane.

Un atelier de Constelații Familiale, poate avea efectul unui an - doi de terapie individuală deoarece grupul oferă un câmp suport de siguranță, de conținere și mai ales energia necesară pentru a dizolva și schimba ceea ce a fost creat, menținut și întreținut atât de mult timp și care afectează viața persoanei.

Unde are loc atelierul?
Orasul Suceava

Când?
Sâmbătă și duminică, 14-15 mai 2016, orele 10.00 – 18.00 (cu pauză de prânz)

Cine susține atelierul?
Alina Florea
-psiholog, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie
-facilitator de constelații familiale

Magdalena Smolinschi
-psiholog, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie
-facilitator de constelații familiale


Pentru înscrieri și informații suplimentare, vă rugăm trimiteți mesaj scris pe adresa de email centrul.dianthis@gmail.com sau apelați numerele de telefon:
0740.132179 - Denis Adomnitei (Suceava)
0744.797250 – Magdalena Smolinschi (Iași)
0758.317790 – Alina Florea (Iași)

CE VAD CEILALTI LA MINE SI CE VAD EU LA EI?

Am auzit de curand de la o persoana avizata in domeniu ca in urma unor studii s-a demonstrat ca, de fapt, comunicarea verbala ocupa doar un procent de 7% din modul in care transmitem informatii celor din jur. Cand am auzit acest lucru am fost usor surprinsa, insa m-am lamurit imediat ce am inceput sa ma misc si sa vad si alti oameni in miscare. Am observat ca daca priveam doua persoane cum vorbesc, chiar si de la distanta, fara sa le pot auzi ce spun, puteam de multe ori sa-mi dau seama de starea pe care o au, uneori si ce ar putea spune. Probabil asa se explica si momentul acela cand cineva iti spune ca “am vorbit atat de mult, incat ma dor mainile”, cum doua persoane care nu vorbesc aceeasi limba reusesc sa se inteleaga.

Lucrez cu oameni si imi aduce multa bucurie ceea ce fac. Astfel intalnesc multe persoane si nu de putine ori mi s-a intamplat sa imi dau seama de cum se simte cineva inainte sa vorbeasca. Ulterior apar si confirmarile, una cate una. Lucrand mult pe exprimarea nonverbala am putut observa in timp cat de importanta este aceasta in vietile noastre si cat de mult spune nonverbalul nostru celorlati despre omul care suntem in acel moment. In functie de gesturile pe care le facem, de tonul si ritmul vocii, de mimica si formele pe care le ia corpul nostru, transmitem mesaje celor din jur. Acesta poate fi unul din motivele pentru care apar dificultati in relatiile dintre oameni atunci cand verbalul unei persoane (care e mai usor de controlat) spune cu totul altceva decat nonverbalul ei (acesta fiind mai greu de constientizat si gestionat). Sau una din explicatiile pentru care o persoana ce-si poate controla mai bine gesturile si vocea, transformandu-le intr-o masca pe care o arata celorlati, aduna atatea frustrari datorita faptului ca nu exprima in exterior ceea ce simte si gandeste in interiorul sau, incat are perioade in care “explodeaza”. Caci fiecare persoana aspira (constient sau nu) sa fie deschisa si naturala in relatiile sale cu ceilalti.

Din propria experienta din ani trecuti va pot spune ca este de-a dreptul eliberator sa incepi sa-ti dai voie sa fii exact asa cum esti tu, sa lasi deoparte mastile una cate una pana ajungi sa fii congruent cu tine insuti, sa te accepti si sa te imprietenesti mai intai tu cu tine ca apoi sa le poti face cunostinta si altora cu omul care esti cu adevarat. Si in cele din urma sa-ti gasesti linistea si pacea …. 

Tu cum comunici cu cei din jur?

Cu drag de oameni,

Alina Florea

Psihoterapeut Centrul Dianthis