ACTOR SAU SPECTATOR IN PROPRIA VIATA?

Ai simtit vreodata ca treci prin viata ca si cum altcineva ar trai in locul tau? Ca mergi zilnic la serviciu sau la scoala, petreci timp cu familia, participi la tot felul de evenimente si totusi ramai doar cu o amintire vaga despre ele sau chiar le uiti pe toate cu desavarsire chiar daca s-au intamplat saptamana trecuta sau chiar ieri? E ca si cum spectacolul vietii tale e in plina desfasurare iar tu nu simti ca esti pe scena, ca faci parte din el, nu il poti trai si simti ci poti doar sa il privesti din sala sau din culise, asa cum fac si ceilalti. Doar ca pentru ei este firesc sa fie spectatori ai vietii tale si actori in propriile vieti.

Asta se intampla atunci cand partea emotionala  din fiinta completa care esti  a amortit, a invatat sa fie bine controlata  si nu se mai poate conecta la experientele vietii, la oamenii din jur, la intregul care inseamna lumea in care traiești.

Te-ai obisnuit sa gandesti mult, sa analizezi, sa rezolvi probleme, sa cauti solutii si sa iei decizii. Toate astea le faci cu mintea, cu partea ta cognitiva, rationala. Dar cu emotiile tale cum ramane? Adesea, cand partea afectiva este amortita cauti mereu raspunsurile in exterior, te raportezi la cei din jur ca sa afli daca e bine sau nu ceea ce faci, cauti repere in carti, in ceea ce fac sau spun altii.

Experientele tale din trecut, inca de cand erai mic copil, te-au invatat ca a simti poate fi prea dureros si ca in felul acesta ai putea pierde controlul asupra propriei vieti. Asa ca ai invatat usor, usor, sa te detasezi de emotiile si sentimentele tale, sa le negi sau sa le treci prin filtrul gandirii. Cu timpul ai devenit expert in a te apara de ele, a le tine la distanta, a nu le mai trai si te-ai convins de multe ori ca asa este corect.

Poate chiar ai inceput sa eviti din ce in ce mai mult contactele cu ceilalti de teama de a nu fi ranit sau ai invatat sa porti masti pentru ca nu ai stiut cum altfel sa reactionezi in anumite situatii. Uneori poate consideri ca toti cei din jur au ceva cu tine, ca sunt rau intentionati si ai inceput sa proiectezi furia pe care niciodata nu ti-ai dat voie sa o accepti si sa o exprimi.

Cu siguranta pana acum este cel mai bun lucru pe care l-ai fi putut face, a fost calea prin care ai putut supravietui in momentele in care resursele tale interioare nu erau suficient de puternice ca sa te apere de ranile care ti-au fost provocate cu sau fara intentie.

Totusi, de la un timp ai inceput sa te intrebi: de ce nu pot simti bucurie atunci cand reusesc sa ating un obiectiv pe care mi l-am dorit foarte mult? De ce nu simt satisfactia lucrului bine facut? Cum se face ca imi amintesc prea putine intamplari din copilaria mea? De ce nu ma pot conecta cu ceilalti la un nivel mai profund? Dar oare eu pot sa iubesc? Cum se simte atunci cand iubesti? Cum stiu ca iubesc si sunt iubit?

Fiinta noastra este un intreg format din interdependenta corp-suflet-minte. Disocierea, separarea si indepartarea partii emotionale din noi apare ca urmare a traumelor (ranirilor) traite in trecut sau preluate de la inaintasii nostri si este intretinuta si de societatea in care traim. Ea incurajeaza si valorizeaza gandirea in detrimentul simtirii pe care o considera inferioara. Mai mult, noi am invatat inca de mici ca a-ti manifesta emotiile nu se cuvine (vezi educatia data baietilor – „E rusine sa plangi!”) sau ca a simti orice fel de emotie nu e important – „Lasa c-o sa-ti treaca!”.

Detasarea de emotiile neplacute, mai ales daca procesul incepe in primii ani de viata, ne fereste de o parte din suferinta, dar pretul este unul foarte mare: ne priveaza si de emotiile bune care dau sens si savoare vietii si ofera semnificatie si rezonanta afectiva fiecarei clipe traite. Toate emotiile, fie ele placute sau neplacute ne permit sa ne simtim conectati cu fiintele din jurul nostru si cu Intregul mai mare din care facem parte. Daca avem capacitatea de a le identifica, a le gestiona si a le accepta ca fiind parte din noi, ele ne ajuta sa simtim cu sufletul si corpul, nu doar sa intelegem cu mintea, ca Raiul ESTE pe pamant si ca sensul profund al vietii noastre este de a fi fericiti.

Tu ce alegi sa fii - actor sau spectator in propria viata?

Cu mult drag,

Magdalena Smolinschi

Psihoterapeut Centrul Dianthis

Cosul zilnic al mintii sanatoase

Care este hrana de care are nevoie mintea noastra pentru a fi sanatoasa?

Stim deja cu totii ca pentru a ne mentine starea de bine fizica avem nevoie de o dieta echilibrata (conditie necesara, dar nu suficienta), care sa ne asigure nutrientii necesari functionarii optime a corpului nostru. Cum ar fi daca am oferi si sanatatii noastre psihice atentia cuvenita? Dr. Dan Siegel a gandit un platou zilnic al mintii sanatoase ce include o serie de elemente necesare pentru o viata echilibrata.

Ritmul vietii moderne ne face sa ne focalizam cel mai mult atentia asupra lumii exterioare si in acelasi timp sa ne simtim instrainati de ceilalti, fara sa reusim sa realizam cu cu ei conxiuni cu semnificatii reale. Fragmentarea atentiei datorate numeroaselor activitati pe care le facem in acelasi timp si suprasolicitarea cu mari cantitati de informatii duc la pierderea sensului si a perceptiei nostre ca fiinte complete. In aceste conditii, implinirea nevoii noastra de a avea o minte sanatoasa devine o adevarata provocare.

Cosul mintii sanatoase cuprinde sapte activitati zilnice de care avem nevoie pentru a ne mentine starea de bine. Acestea reprezinta un set complet de „nutrienti mentali” de care au nevoie creierul si relatiile tale pentru a functiona la capacitate maxima. Oferindu-ti in fiecare zi cate putin din aceste daruri, le integrezi in viata ta si iti dai astfel ocazia sa iti coordonezi si sa iti echilibrezi in mod optim functionarea zilnica. Aceste activitati esentiale sustin si intaresc conexiunile interne ale creierului si in acelasi timp si relationarea cu tine insuti, cu ceilalti oameni si cu mediul in care traiesti.

Sapte activitati zilnice pentru a-ti optimiza viata si a-ti crea o stare de bine:

Timp pentru concentrare	Cand ne focalizam in mod intentionat atentia asupra unor activitati ce urmaresc atingerea unui obiectiv, conexiunile noastre neuronale se intaresc.
Timp pentru joaca	Este acel timp pe care ni-l acordam pentru a fi spontani, creativi, in care ne bucuram de experiente noi, libere si amuzante.
Timp pentru conectare	Presupune interactiunea directa cu alte persoane si conectarea cu natura.
Timp pentru activitate fizica	Miscarea fizica (sportul, dansul sau chiar mersul) are efecte benefice asupra starii noastre de bine psihice.
Timp pentru interiorizare	Este timpul pe care il petrecem cu noi insine, in care ne focalizam atentia catre interiorul nostru, asupra propriilor senzatii, imagini, emotii si ganduri.
Timp pentru relaxare	Mintea are nevoie si de timp sa „zburde”, sa se relaxeze, fara a fi directionata catre un obiectiv specific.
Timp pentru odihna	Timpul suficient alocat somnului si odihna din timpul zilei au rolul de a oferi posibilitatea mintii si trupului nostru de a se regenera si a-si reface energia.

Fiecare dintre noi este, in anumite privinte, diferit de ceilalti. Nevoile noastre sunt si ele diferite si se schimba de-a lungul timpului, odata cu noi. De aceea nu exista reguli stricte in privinta timpului alocat acestor activitati sau a repartizarii lor pe parcursul unei zile. Important este sa devenim constienti de intreaga paleta de activitati mentale esentiale, sa ne asiguram ca folosim ingredientele potrivite in dieta noastra psihica, chiar si pentru scurt timp si sa gasim echilibrul in tot ceea ce facem.

Sa ne fie de bine!

Cu drag,
Psihoterapeut Magdalena Smolinschi

Sursa: http://www.drdansiegel.com/resources/healthy_mind_platter/

Cand el si ea se intalnesc

Cand un barbat si o femeie se intalnesc, ei isi unesc sufletele si aduc impreuna destinele familiilor lor pentru a crea ceva mai mare.

La inceput ii uneste atractia reciproca. Fiecare vede in celalalt o imagine pe care si-a format-o despre ceea ce crede ca isi doreste sau are nevoie, ei privind unul catre celalalt prin ochelarii indragostirii.

Pe masura ce vraja atractiei initiale se risipeste, cei doi incep sa se vada asa cum sunt in realitate. Este un moment esential si necesar al procesului de crestere impreuna care deschide calea catre maturizarea relatiei. Acceptarea celuilalt cu frumusetea si slabiciunile lui inseamna iubirea adevarata.

Pentru ca iubirea matura sa infloreasca in cuplu si sa reziste trecerii timpului e nevoie de prezenta si constienta in relatie. Fiecare dintre parteneri are dreptul fundamental si datoria de a construi zi de zi, pas cu pas, ceea ce inseamna NOI, fara insa a-si pierde identitatea. Asta presupune ca, dupa ce indragostirea de la inceput s-a diminuat, cei doi continua sa isi daruiasca unul celuilalt iubire, fiind mereu constienti de cateva reguli care sporesc sansele ca relatia sa dainuie.

-Stiu ca esti diferit de mine si in acelasi timp suntem egali ca valoare. Nu incerc sa te schimb si nu te consider superior sau inferior mie.

-Am nevoie de tine asa cum si tu ai nevoie de mine. Asta ne da siguranta si ne ajuta sa ne completam unul pe celalalt.

-Stiu cum si pot sa primesc ceea ce imi oferi cu iubire iar eu iti ofer, la randul meu, ceva egal ca valoare si inca ceva in plus. Asta aduce echilibru si crestere in relatie

-Privim amandoi catre ceea ce am construit si vom construi impreuna, fie ca e vorba de o casa, de relatia in sine sau de copii. Acestea reprezinta creatia noastra, ne aduc satisfactie si implinire si ne dau putere sa cream si alte lucruri frumoase.

-Fiecare dintre noi isi accepta parintii asa cum sunt si cum au fost si ii primeste in inima sa. Doar asa vom putea lasa iubirea sa curga catre copiii nostri. In acest fel ducem viata mai departe.

-Nu uitam nicio clipa ca relatia noastra (de cuplu) are intaietate in fata relatiei cu ai nostri copii. La inceput am fost parteneri si apoi am devenit parinti. Asta creeaza ordine in viata si in familia noastra.

Cel mai important este ca el si ea, arhitectii cuplului si ai familiei, sa isi aminteasca mereu ca bunul mers al relatiei lor depinde de starea de bine a fiecaruia si ca ai lor copii (pe care ii au sau ii vor avea) isi vor construi vietile dupa modelul pe care il invata de la parinti.

Cu iubire pentru diferentele si asemanarile dintre noi,

Psihoterapeut Magdalena Smolinschi

CONSTELATII FAMILIALE - SUCEAVA

Constelațiile Familiale reprezinta o metoda de psihoterapie sistemica de grup, un proces unic și profund de explorare terapeutică a forțelor inconștiente care ne conduc în viață și care se pot manifesta prin dificultăți în relații, carieră, sănătate sau chiar în privința banilor. Acest procedeu oferă o imagine tridimensională sistemică sau o hartă a vieții unei persoane așa cum este ea în prezent. Este un mod simplu și în același timp foarte puternic de a explora încurcăturile și blocajele din realitatea noastră de zi cu zi prin identificarea posibilelor surse ce se regăsesc în istoricul familial. Metoda aduce conștientizare și claritate asupra provocărilor personale prin focalizarea atenției clientului asupra rădăcinilor sistemice ale dificultăților.

Pentru ca iubirea într-o familie să înflorească, iar membrii ei să crească și să se dezvolte armonios împreună, este nevoie de adevăr și de ordine. Bert Hellinger, intemeietorul acestei metode terapeutice, spune ca există trei aspecte fundamentale care asigură funcționarea optimă a familiei și care stau la baza metodei constelațiilor, pe care el le numește „legile iubirii”:
-toți membrii unei familii au un drept egal de a aparține acelui sistem familial;
-toți membrii unei familii se supun unei ierarhii, acordându-se prioritatea și respectul cuvenit celor care au intrat primii în acel sistem;
-în familie trebuie să existe un echilibru între a da și a primi, adică între ceea ce membrii săi iau și ceea ce dau sistemului.
Avand la baza aceste trei principii esentiale, Constelațiile oferă deschidere către o schimbare pozitivă în viață și arată moduri în care procesul de vindecare poate să apară.

Cum se lucrează în constelațiile familiale?
Persoana care lucrează în constelație își formulează o intenție, un obiectiv. Metoda utilizează participanții din grup ca reprezentați pentru persoane semnificative din viața clientului cum ar fi membri ai familiei, colegi, parteneri, foști parteneri etc. Uneori pot fi reprezentate concepte cum ar fi o emoție, țara de origine sau destinul. Din rolul de reprezentanți sau doar ca observatori ai procesului, participanții adesea dobândesc insight-uri profunde asupra propriei vieți.


Ce problematici pot fi abordate prin metoda Constelațiilor Familiale?
Ignorarea și nerespectarea legilor iubirii duce la ceea ce Bert Hellinger numeşte încurcături sistemice. Ele au legătură cu excluderea (încălcarea legii dreptului egal de a aparţine), cu dezordinea în ceea ce priveşte locul în sistem (încălcarea legii ordinii) şi cu dezechilibrul în ceea ce priveşte schimbul (încălcarea legii echilibrului între ce dai şi ce iei din sistem).

Manifestările ce pot apărea ca urmare a încurcăturilor din sistem pot lua diferite forme:
-repetiții și situații asemănătoare pe care le trăiesc unii membrii ai familiei cu ceea ce au trăit alte persoane din același filon familial;
-dificultăți în relaționarea cu membrii familiei din prezent;
-comportamente și simptome fizice aparent inexplicabile ale unor membri ai familiei;
-dificultăți și blocaje observate la nivel individual.

Procesul constelațiilor revelează o imagine simplă și puternică a dinamicii familiale care îi permite clientului să aibă o privire plină de compasiune a întregii situații și asupra tuturor membrilor de familie. Participarea la constelații înseamnă posibilitatea de acces interior la compasiune și acceptare, oferă un sens foarte concret unei perspective mai înalte asupra vieții noastre și a celor de lângă noi sau de dinaintea noastră, o perspectivă a adevarului, a solidarității, a destinului și demnității umane.

Un atelier de Constelații Familiale, poate avea efectul unui an - doi de terapie individuală deoarece grupul oferă un câmp suport de siguranță, de conținere și mai ales energia necesară pentru a dizolva și schimba ceea ce a fost creat, menținut și întreținut atât de mult timp și care afectează viața persoanei.

Unde are loc atelierul?
Orasul Suceava

Când?
Sâmbătă și duminică, 14-15 mai 2016, orele 10.00 – 18.00 (cu pauză de prânz)

Cine susține atelierul?
Alina Florea
-psiholog, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie
-facilitator de constelații familiale

Magdalena Smolinschi
-psiholog, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie
-facilitator de constelații familiale


Pentru înscrieri și informații suplimentare, vă rugăm trimiteți mesaj scris pe adresa de email centrul.dianthis@gmail.com sau apelați numerele de telefon:
0740.132179 - Denis Adomnitei (Suceava)
0744.797250 – Magdalena Smolinschi (Iași)
0758.317790 – Alina Florea (Iași)

INTOARCEREA  “ACASA”

Era o zi insorita de vara, iar eu calatoream cu trenul. Pentru prima data aveam sa traiesc o zi de 28 iunie din viata mea, in care nu ma grabesc …… In aceasta zi minunata in care eu serbez momentul cand draga mea mama mi-a dat nastere, de obicei ma bucuram ca a mai trecut un an din viata mea. Mereu am simtit ca vreau sa treaca mai repede anii, ca si cum as fi avut de ajuns undeva. Nu am stiut niciodata unde, insa eram sigura de un lucru: atunci cand voi ajunge, voi sti ca sunt in locul catre care m-am indreptat toata viata!

Anul acesta mi s-a intamplat un miracol: de ziua mea, pentru prima data, nu m-am mai bucurat ca a trecut un an din viata doar pentru a merge mai repede catre destinatie. Spre uimirea mea, eu ajunsesem deja …….“ACASA”. Va intrebati ce este acest loc? Pentru mine e locul in care m-am regasit cu adevarat pe mine insami, cea care am fost, sunt si pot sa fiu, e locul in care energia din interiorul meu vibreaza si face sa bata toba mea interioara intr-un fel in care mi-am dorit mereu sa o aud …… e ca si cum am reusit sa o acordez, sa ii gasesc ritmul potrivit. E locul in care atunci cand lucrurile sunt asezate in ordinea lor fireasca, naturala, incepe sa existe miscare, curgere, traire …..

Nici eu personal nu banuisem vreodata unde voi ajunge. M-am indreptat toata viata direct catre mine insami! Ce am invatat pe acest drum? Intuitiv, ne cautam pe noi insine, ne dorim inconstient sa ajungem la adevarata noastra esenta, chiar si toata viata daca e cazul. Problema este ca, in cautarile noastre inconstiente de obicei privim in afara, de multe ori la cei din jur, cand de fapt avem nevoie sa ne uitam in interior, caci doar acolo putem gasi tot ce avem mai bun, mai frumos si chiar mai sfant.

 Acum sunt in sfarsit “acasa” si parca simt ca incepe o noua etapa pentru mine, in care sunt de aceasta data prezenta, aici si acum, si imi contin propria viata. Si pentru ca in Univers e nevoie de o ordine a lucrurilor, ma las si eu cu toata fiinta, la randul meu, continuta constient de ceea ce este mai mare decat noi oamenii, care pentru mine inseamna Dumnezeu.

Cu bucurie,

Alina FLOREA

Psihoterapeut Centrul Dianthis

Libertatea de a fi noi insine - prin miscare si dans

               

          “Omul s-a nascut liber si este pretutindeni in lanturi” spunea Jean Jacques Rousseau.

       La intalnirea de “Dans terapeutic” pe care am avut-o saptamana aceasta, in contextul in care participantii se pot misca liber, se pot exprima pe ei insisi asa cum sunt, am discutat impreuna pe o tema foarte importanta, dupa parerea mea, si anume: “Daca in majoritatea situatiilor din viata noastra, suntem constransi de tot felul de reguli, impuse din exterior (familie, scoala, societate in general), suntem crescuti si educati de mici sa ne supunem acestora, atunci cand suntem liberi sa ne exprimam pe noi insine, ajungem sa nu mai stim cum sa o facem”.

         Mi se pare un adevar dureros, insa foarte important de adus in discutie. M-a facut sa-mi intorc privirea mai atent catre mine insami si sa ma intreb: “Pentru mine cum a fost aceasta trecere, de la constrangere la eliberare?”. Am gasit imediat raspunsul in interiorul meu, parca astepta de mult timp sa fie pus intr-o forma atat de clara: “Da, mi-a fost si mie foarte greu la inceput, atat de greu incat atunci cand ajungeam la granita dintre constrangere si eliberare, parca se opunea tot corpul meu, eram pur si simplu blocata, inghetata intre “asa TREBUIE sa faci” si “asa NU TREBUIE sa faci”. Eu am reusit sa ma exprim cu adevarat liber abia dupa 6 luni de exersare prin metoda terapiei prin miscare si dans, insa nu in orice grup. De aceea, conexiunea si apropierea dintre membrii grupului care se creaza in timp favorizeaza eliberarea si exprimarea autentica a fiecarui participant.

         Este posibil, la nivel constient sau inconstient, ca la inceput sa avem sentimente de vinovatie fata de oameni semnificativi din viata noastra, care poate ne-au invatat opusul a ceea ce ne dorim cu adevarat sa facem,  insa aceste legaturi de loialitate sunt atat de puternice si cu atat mai dureroase cu cat de la unul din parinti ai invatat sa faci lucrurile intr-un fel anume, iar celalalt te-a invatat exact opusul. Cum ar putea un copil sa se imparta in doua, intre mama si tatal lui, atat timp cat ii iubeste pe amandoi, constient sau nu? Acceptarea faptului ca fiecare dintre ei a procedat cu noi cum a crezut ca e mai bine, ca a facut tot ce a putut, ca de fapt fiecare a fost bine intentionat, ne poate deschide inima mai mult catre ei si catre noi insine, ne poate aduce liniste si impacare sufleteasca.

           Dupa o negociere interioara intre “a fi ascultator, a ma conforma, a trai dupa cum cred altii ca e bine” si “a fi eu insami”, alegerea ne apartine. Apoi, felul in care ne simtim zi de zi ne confirma daca am facut alegerea potrivita pentru noi sau nu.

Asadar, cel putin din experienta mea va pot spune ca a putea sa te exprimi cu adevarat liber necesita timp, dorinta, decizie si consecventa. Insa merita tot efortul pentru ca asta iti poate aduce mai multa incredere in propriile forte, echilibru, armonie si bucurie interioara, energie, optimism si pofta de viata, iar odata ce te schimbi tu se modifica si relatiile tale cu ceilalti.

Va astept sa ne miscam liber impreuna, pentru noi insine si pentru relatiile noastre cu cei din jur!

Cu mult drag,

Alina FLOREA

Psihoterapeut prin Miscare si Dans

Psiholog Centrul Dianthis