COMPETITIA DINTRE NOI - o iluzie a suferintei interioare
Ti se intampla in relatia cu vreun coleg de serviciu,
prieten sau chiar vecin sa simti ca ai tendinta de multe ori sa faci astfel
incat sa realizezi ceva mai mult sau mai bine decat el? Ii urmaresti reusitele
lui si incerci mereu sa-l depasesti? Sau poate ai observat acest lucru de ceva
timp, dar ai sentimentul ca parca nu te poti opri? Care este efectul asupra
relatiei tale cu persoana respectiva sau chiar asupra propriei tale persoane?
Daca te afecteaza si vrei sa aduci o schimbare pozitiva in viata ta, in acest sens, poti incerca pentru inceput sa intelegi de unde iti vine aceasta tendinta. Este posibil sa existe multe motive pentru care procedezi astfel, insa de multe ori una din sursele cel mai des intalnite se afla in copilarie, in relatia cu parintii sau cu unul din parinti. Daca atunci cand ai fost copil te-ai straduit sa-ti multumesti parintii si sa demonstrezi si tu ca poti, pentru a le castiga aprecierea, increderea sau chiar iubirea, asa cum vedeai ca le primesc altii de la ei, acest obicei creat s-a putut mentine cu fidelitate pana azi. Mai ales, daca ai simtit adesea in copilarie ca fratele sau sora ta primea mai mult din toate acestea din partea parintilor decat tine. Astfel, si relatia dintre frati e posibil sa fie deteriorata, caci se poate naste cu usurinta invidia, furia si chiar ura in urma unor situatii de acest gen. Unii nici nu pot sta de vorba unul cu altul sau nu pot lucra ceva impreuna, fara sa apara certuri sau conflicte. Alti frati se evita si nici nu isi vorbesc.
In multe cazuri, mai ales cand efectul rezultat afecteaza
foarte mult persoana si relatiile sale din prezent, un proces terapeutic poate
fi de un real ajutor. Insa, daca dificultatea nu este atat de mare, iar relatia
actuala cu fratele sau sora ta este cat de cat buna (chiar daca mai poate fi
imbunatatita), poti incerca sa-i vorbesti deschis daca este si el dispus sa te
asculte, despre suferinta ta de cand amandoi erati copii, despre ce simteai tu
in diverse situatii (cat de mult te straduiai sa arati ca esti si tu bun, ca
meriti si tu sa fii apreciat si iubit), cat si felul in care aceasta iti
afecteaza viata si relatiile din prezent. Astfel, este posibil ca si fratele
sau sora ta sa se deschida mai mult si sa afli unele lucruri pe care nici nu ai
banuit ca le-a simtit si el sau ea vreodata. Puteti de asemenea incepe sa
faceti impreuna diverse activitati, cum ar fi o plimbare, o prajitura sau un
desen si usor usor sa regasiti fiecare dintre voi drumul unul catre sufletul
celuilalt si sa va apropiati mai mult.
Daca te afecteaza si vrei sa aduci o schimbare pozitiva in viata ta, in acest sens, poti incerca pentru inceput sa intelegi de unde iti vine aceasta tendinta. Este posibil sa existe multe motive pentru care procedezi astfel, insa de multe ori una din sursele cel mai des intalnite se afla in copilarie, in relatia cu parintii sau cu unul din parinti. Daca atunci cand ai fost copil te-ai straduit sa-ti multumesti parintii si sa demonstrezi si tu ca poti, pentru a le castiga aprecierea, increderea sau chiar iubirea, asa cum vedeai ca le primesc altii de la ei, acest obicei creat s-a putut mentine cu fidelitate pana azi. Mai ales, daca ai simtit adesea in copilarie ca fratele sau sora ta primea mai mult din toate acestea din partea parintilor decat tine. Astfel, si relatia dintre frati e posibil sa fie deteriorata, caci se poate naste cu usurinta invidia, furia si chiar ura in urma unor situatii de acest gen. Unii nici nu pot sta de vorba unul cu altul sau nu pot lucra ceva impreuna, fara sa apara certuri sau conflicte. Alti frati se evita si nici nu isi vorbesc.
Desigur, le poti impartasi despre toate aceste lucruri daca
simti nevoia si parintilor tai, insa este bine venit ceva lucru interior cu
tine insuti inainte si o pregatire prealabila, in caz contrar risti sa
transformi discutia intr-o cearta sau intr-un cumul de reprosuri, ceea ce nu
foloseste niciunuia dintre voi. Oricum,
chiar si daca ajungi sa ii vorbesti parintelui tau foarte calm si linistit
despre ce te-a durut in copilarie, e nevoie sa ai in vedere si sa iti asumi
dinainte faptul ca este greu pentru orice parinte sa auda ca i-a pricinuit
suferinta propriului copil, chiar daca el a avut atunci cele mai bune intentii.
Parintele poate simti sentimente de vinovatie, furie, tristete sau altele, ce
il pot determina sa aiba diverse reactii, si va avea nevoie de timp sa
integreze ceea ce ii spui. Insa, daca reusesti sa intelegi si sa accepti ca el
a facut tot ce a crezut si a putut mai bine la momentul acela pentru tine, ca a
avut si el propriile suferinte care l-au determinat sa faca lucrurile in felul acela,
poti deschide zorii unei relatii mai deschise si mai frumoase cu mama sau tatal
tau.
E foarte important insa sa faci toate acestea cu smerenie,
sa ramai pe locul tau de copil, sa nu te lasi prada tentatiei de a considera
sau a simti ca esti mai sus sau mai bun decat parintele tau, mai superior,
pentru ca el nu a putut face mai mult atunci. Este foarte posibil ca tu, daca
ai fi trait experientele lui sa fi procedat exact la fel cu copiii tai. Ca
relatia dintre voi sa infloreasca e nevoie sa poti fi recunoscator pentru
puterea pe care a avut-o de a rezista si a trece prin provocarile vietii sale,
pentru ca astfel a ajuns viata pana la tine. Datorita mamei si tatalui tau existi
azi - tu, cat si copiii si nepotii tai (daca ii ai).
Daca te deschizi si lasi durerea interioara sa iasa din tine pentru a face loc
pentru ceva mai frumos, care sa-ti aduca mai multa bucurie in viata, daca usor
usor reusesti sa te reapropii cu
sufletul de parintii si de fratii tai, poti sa observi in timp ca si nevoia de
a face sau a fi mai bun decat colegul sau prietenul tau incepe sa se atenueze
si creezi relatii mai bune si mai apropiate cu cei din jur.
Caci noi toti nu suntem in nici o competitie cu adevarat,
este doar iluzia suferintei noastre din interior, iar daca ne oprim din a mai
concura unii cu altii putem fi mult mai impacati si mai fericiti, ne putem regasi
linistea, pacea si bucuria de a trai si de a fi impreuna!
Cu mult drag si deschidere catre oameni,
Alina Florea
Psihoterapeut Centrul Dianthis