FRICA SI PERCEPTIA REALITATII

“Nu te teme de viata! Crede ca viata merita traita, iar aceasta credinta te va ajuta sa creezi realitatea” spunea filosoful William James

Cum ar fi viata noastra daca nu ne-ar mai fi atat de frica? Daca am fi constienti ca in multe situatii avem posibilitatea sa ne oferim noua insine ceea ce avem nevoie pentru a nu ne mai incerca tot felul de frici?

Frica nu este o emotie negativa dupa parerea mea, asa cum a fost etichetata. Daca invatam sa o ascultam, putem auzi ca ea ne atentioneaza cu privire la anumite nevoi ale noastre ce nu sunt satisfacute sau care avem noi impresia ca nu sunt implinite la un moment dat. Doar ca multi dintre noi nu stim sau uitam ca in spate este altceva si lasam responsabilitatea pentru tot disconfortul pe care il simtim in astfel de cazuri asupra ei. Astfel, incepem sa ne luptam cu frica, in vreme ce ne-ar ajuta mult mai mult de fapt sa intelegem ce vrea sa ne spuna, cu ce mesaj vine in viata noastra si sa o acceptam.

Frica este in stransa legatura cu nevoile fundamentale ale fiintei umane, printre care nevoia de siguranta si nevoia de iubire. Asadar, cand ne este frica ar putea fi benefic sa ne intrebam mai intai “Ce nevoie a mea nu este implinita?” si apoi sa verificam daca este fondata intr-adevar frica pe care o simtim. De ce spun asta? Pentru ca atunci cand simtim frica, ni se poate schimba perceptia asupra realitatii si asupra oamenilor cu care relationam. E posibil sa ne creem o imagine deformata despre anumite situatii, persoane sau despre oameni, in general, ceea ce poate duce la dificultati in interactiunea cu acestia.  

Sentimentul de frica poate fi stimulat de tot felul de ganduri care ne trec prin minte, insa este important pentru noi, intr-un anume caz, sa ne intrebam: frica noastra tine intr-adevar de realitatea acelui moment sau ar putea avea legatura cu un eveniment prin care am trecut cu ceva timp in urma, in alt context, cu alte persoane - “Oare chiar ar putea sa se intample lucrul de care imi este frica acum, aici, in aceasta situatie? Chiar imi este amenintata nevoia de siguranta (de exemplu) sau este doar o impresie de-a mea?” Uneori trecutul nu este usor de acceptat si de lasat in urma.

Constientizarea faptului ca il aducem in prezent prin retrairea sentimentului de frica in situatii si cu persoane care nu au nici o legatura cu evenimentele din trecutul nostru, poate reprezenta un prim pas catre momentul in care sa putem vedea cu adevarat, cu mai multa claritate omul si situatia din fata noastra, sa ne reconstruim increderea si sa privim cu atentie pana incepem sa vedem din nou bunatatea si frumusetea din jur si din cei de langa noi. 

Si, intr-un final, sa incepem sa ne bucuram iarasi de viata!

Cu deschidere,

Alina FLOREA

Psihoterapeut Centrul Dianthis

Declaratie de dragoste

      Sunt indragostita! De oameni si de tot ceea ce pot fi, de tot ce pot insemna, trai si crea ei. Da, sunt indragostita de felul in care se pot naste si renaste, de infinitele lor posibilitati si moduri in care pot simti si  isi pot aminti cine sunt ….

      Sunt indragostita de ritmul si vibratia lor interioara, de felul  in care pasesc in dansul vietii lor, de modul in care pasiunea ii anima, ii misca si le reda pofta de a trai. Sunt indragostita de felul in care o anumita pasiune poate dezvolta atata creativitate in ei, incat ii poate duce la o placere pura si lacrimi de fericire!

     Sunt indragostita de minunea pe care o pot simti atunci cand coboara din minte in inima, de felul in care libertatea interioara ii poate face sa simta ca traiesc cu adevarat!

     Sunt indragostita de voi, dragii mei, si invat sa va cunosc si sa va inteleg zi de zi tot mai mult, prin mine insami …. ma inspirati, ma provocati, ma faceti sa raman muta de uimire in fata creatiei divine.

     Sunt indragostita!


Cu recunostinta,

Alina FLOREA
Psiholog Centrul Dianthis

SUFLETUL OMULUI - INTRE RAZBOI SI PACE

             O sămânţă a fost la început. Şi atâta linişte .... a crescut, a crescut şi a început să prindă contur, să îşi facă simţită prezenţa în această lume. Apoi a început şi el să simtă - vibraţia unei emoţii pozitive a sufletului „gazdă”, vibraţia unei emoţii negative .... vibraţia unui nou început. Stă în faţa vieţii unui erou sau a unui laş, a unui curajos sau a unui timid, a unui om bun sau a unui om rău? Ce putem spune?

Decât că e pe cale să înceapă viaţa unei fiinţe cu o multitudine de posibilităţi, în acel moment. Mai creşte şi ajunge să vadă în sfârşit persoana împreună cu care a respirat, împreună cu care a simţit, de mână cu care a intrat în această viaţă ....mama. Această lume, mai puţin sigură, mai puţin confortabilă, începe să i se desfăşoare înainte, iar el merge, avansează şi ..... şoc: apar primele frustrări, primele sentimente că e neînţeles, încă din primele luni de viaţă. Chipul şi iubirea mamei însă, îl ajută şi îi redă încrederea de a merge mai departe. Şi începe să descopere din ce în ce mai multe minunăţii ale acestei lumi, de la sentimentul de bucurie la cel de tristeţe, de la reuşită la eşec, de la uimire la obişnuinţă, de la plâns la râs, şi mai târziu, experimentând toate acestea şi multe altele, poate ajunge să cunoască încrederea puternică şi dezamăgirea, apropierea şi despărţirea, prietenia şi trădarea, plăcerea şi suferinţa, iubirea şi ura. Între bine şi rău va fi omul în toată viaţa lui.

Pe parcursul vieţii sale însă, îşi va descoperi resursele,  punctele sale forte, care îl vor ajuta să meargă mai departe, dar şi angoasele sale, fricile şi ungherele sufletului său, care îl vor ţine pe loc şi nu îl vor lăsa să continue să mergă pe drumul care i se deschide înainte.

Câte poate trăi omul într-o viaţă? Poate simţi copilăria în adevăratul sens al cuvântului, poate simţi căldura unei mame iubitoare şi a unui tată aproape de sufletul său, poate simţi că se joacă liber, fără frica de a nu strica „jocul”, poate să se simtă în siguranţă atunci când are nevoie, poate să fie sigur că şi mâine va simţi toate acestea şi multe alte minunăţii ale acestei lumi, poate iubi. Dar poate simţi şi despărţirea de toate sau poate teama că de mâine nu vor mai fi în viaţa lui. Şi măcar dacă ar fi fost, chiar şi pentru puţin timp ..... Dar poate fi doar iluzia că le-a avut. Şi totuşi, dacă ele chiar au fost acolo şi le-a pierdut, atunci când le va regăsi sau când le va recâştiga din nou, vor fi cu atât mai preţioase..... atunci omul îşi poate descoperi esenţa vieţii sale. Atunci furtuna îl va fi făcut mai puternic, mai înţelept şi, poate, mai iubitor. Atunci va putea înţelege că pentru a merge către viitor, trebuie să păşeşti mai întâi spre trecut. Să te împaci cu tot ce a fost al tău şi să crezi că mâine chiar va răsări soarele, după furtuna vieţii tale. Si sa traiesti cu toata fiinta ta AZI.

Poate că tocmai acest lucru face viaţa omului atât de interesantă, atât de provocatoare, atât de vie ......... Poate ca e menirea noastra in viata aceasta, sa invatam sa cautam drumul catre "casa", drumul catre noi insine, sa reusim sa ajungem la adevarata noastra esenta, unica in fiecare dintre noi, si abia dupa aceea sa incepem ....... SA TRAIM CU ADEVARAT!

Cu multă dragoste de oameni,

Alina Florea

Psiholog Centrul Dianthis