Se afișează postările cu eticheta parenting. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta parenting. Afișați toate postările

vineri, 13 noiembrie 2015

CEAI PENTRU PARINTI







Dragi părinți,
Vă invităm la un ceai aromat unde vom avea ocazia să împărtășim din bucuriile și provocările de care avem parte în relație cu ai noștri copii. Vom afla împreună, prin discutii si activitati practice, cum să  descoperim și să gestionăm resursele necesare îmbunătățirii acestor relații pentru ca familiile noastre să devină mai puternice.

De ce are nevoie fiecare dintre noi de relații armonioase cu copiii și familia?
Pentru a răspunde acestei întrebări, te invit să reflectezi la următoarele aspecte: imaginează-ti cum va fi copilul tău la adolescență sau atunci când va fi adult. Ce fel de relație va avea cu tine si cu ceilalti membrii ai familiei? Cât va fi de fericit și cât va fi de mulțumit de el însuși? Cum va lua decizii în legătură cu propria lui viață și în ce fel își va asuma răspunderea pentru aceasta?
Toate aceste răspunsuri depind de modul în care relaționezi cu copilul tău si cu familia în prezent.
Iubirea ne poate aduce mulțumire, împlinire sufleteasca și echilibru dacă noi ca arhitecți ai familiei știm cum să o dăruim și să o primim în relațiile noastre.

Ce vom face împreună?
În cadrul întâlnirilor CEAI PENTRU PĂRINȚI vom aborda, prin conversatie si diverse activitati practice, teme legate de trei aspecte esențiale pentru a avea o familie puternică:
  1. Cum să ai grijă de tine însuți
  2. Cum să fii un părinte puternic
  3. Cum să construiești o relație sănătoasă cu fiecare dintre copiii tăi

De ce să savurezi un CEAI PENTRU PĂRINȚI?
-Pentru că tu, în calitate de părinte, ai privilegiul și puterea de a-ți construi, a-ți modela și proteja familia;
-Pentru că provocările vieții de familie apar la tot pasul atât din exterior, cât și din interior, însă important este cum le faci față cu succes;
-Pentru că poți îmbunătăți exemplul pe care îl oferi copilului tău, știind că el învață mai mult din ceea ce vede la tine decât din ceea ce îi spui;       
-Pentru că în anumite momente din viață fiecare dintre noi are nevoie de ajutor, iar a recunoaște acest lucru nu e un semn de slăbiciune, ci de putere interioară;
-Pentru că ne poate fi de folos să comunicăm și cu alți părinți, explorând împreună noi posibilități de a relaționa în familiile noastre.

În cadrul acestui program vor avea loc 10 întâlniri la ceai, o data la 2 săptămâni, timp de două ore (18 – 20). Primul ceai: joi, 19 noiembrie 2015

Contribuția financiară pentru o întalnire este de 35 lei/ persoană, iar în cazul în care participă ambii părinți dintr-o familie, aceasta este de 60 lei/ cuplu.

Noi, gazdele CEAIULUI PENTRU PĂRINȚI, suntem:

Magdalena Smolinschi
- mamă a doi copii în vârstă de 8 și respectiv 11 ani
- psihoterapeut sistemic de cuplu și familie 
- psiholog acreditat de Colegiul Psihologilor din România 

Alina Florea
- mamă a unui copil în vârstă de 14 ani
- psihoterapeut sistemic de cuplu și familie 
- psiholog acreditat de Colegiul Psihologilor din România


Înscrieri:

Email - centrul.dianthis@gmail.com 
Telefon - 0758.317790 sau 0744.797250

vineri, 14 august 2015

VULPEA ȘI RAȚA SĂLBATICĂ


-poveste pentru părinți și copii-




A fost odată ca niciodată o vulpe care, deși era foarte frumoasă, nu era perfectă. Singurul lucru care era perfect la ea era coada. Într-adevăr, avea o coadă perfectă. Ea și-ar fi dorit însă ca tot ce era legat de ea, dar și de cei din jurul său să fie perfect.

În casa vulpii celei frumoase locuia și o rață. Ea se considera a fi o rață sălbatică, tocmai ca urmare a faptului că vulpea îi pretindea mereu să fie perfectă. Rața sălbatică se simțea mereu furioasă și de cele mai multe ori nu avea încredere în ea însăși, în propriile puteri, abilități și resurse. Nu credea că poate face ceva bun pentru că tot ceea ce făcea trebuia să fie perfect. De aceea, avea nevoie de confirmări și o întreba mereu pe vulpea pe care o considera șireată, dacă ceea ce face ea este perfect. Dar de fiecare dată vulpea avea ceva de adăugat sau de corectat la ceea ce făcea rața sălbatică. Ba chiar uneori se amuza pe seama încercărilor disperate ale raței de a o mulțumi.



Cu siguranță, cuprinsă mereu de nevoia ei de a atinge perfecțiunea (oare de unde i-o fi venit o asemenea nevoie?), vulpea cea imperfectă și șireată nu își dădea seama ce influență are asupra raței. Nu putea vedea că rățușca, pentru a deveni ea însăși nu era necesar să fie perfectă. Avea nevoie de iubire necondiționată, de acceptare, înțelegere, sprijin și încurajări.  

Rața (care nu era deloc sălbatică), își dorea doar să fie ea însăși, să fie lăsată să crească, să fie iubită și să învețe să se iubească. Avea însă nevoie și de un exemplu. Cel mai ușor ar fi învățat toate acestea de la vulpe, dacă ea însăși ar fi putut să accepte faptul că este perfectă în imperfecțiunea ei, că se poate iubi așa cum este și că îi poate iubi și pe ceilalți așa cum sunt.


Cu iubire pentru copii și părinții lor,

psiholog Magdalena Smolinschi


miercuri, 25 februarie 2015

JOCUL - CALEA DE INTRARE IN LUMEA COPILULUI TAU

Calatoresc cu trenul catre desavarsirea visurilor mele. Sunt zorii unei noi zile in care abia astept sa vad ce experiente noi voi trai, alaturi de oameni cunoscuti si dragi mie sau de cei pe care abia ii voi cunoaste.

Undeva in apropierea mea se aude un glas vesel de copil care ii povesteste ceva mamei sale si o tot indeamna sa se joace impreuna. Imi indrept privirea spre fereastra si descopar ca il pot chiar zari in reflectia geamului din tren. Si gandurile imi zboara la copilaria mea ..... Mi-am amintit cat de frumos ma jucam cu prietenele mele de atunci, de jocurile copilariei noastre si de cat de mult sens aveau acestea pentru noi. Jocul era lumea noastra pe care o cream si in care ne exprimam cu adevarat sentimentele. Piesele de teatru pe care le jucam vorbeau despre lumea noastra interioara, despre bucuriile si tristetile noastre, despre cum ne simteam si ne traiam anii de copilarie. Jocul ne crea un context sigur in care ne puteam exprima asa cum eram cu adevarat, lucruri pe care nu le aratam in nici o alta situatie. 
       
Copilul de alaturi insista in continuare la mama sa se joace cu el ......


In timpul jocului copilul se simte liber sa "vorbeasca" si, in unele cazuri, acesta e singurul mod in care el se poate exprima. Este posibil ca unii copii sa se simta foarte tristi, suparati si neintelesi datorita situatiilor si relatiilor din familie, dar nu le pot spune toate acestea parintilor, mai ales daca acestia nu au timp si disponibilitate pentru a-i asculta cu adevarat, de a crea o legatura sincera si autentica cu ei, o relatie sigura bazata pe incredere reciproca.
       
Cand parintele isi indreapta atentia catre copil si intra in jocul lui, poate descoperi ce resursa importanta este jocul pentru a-l cunoaste mai bine. Cel mic intra cu usurinta in rolul personajelor iar acestea, prin tot ceea ce fac si spun, prin felul in care actioneaza sau chiar prin faptul ca nu o fac, vorbesc despre emotiile si trairile copilului, despre lumea sa interioara, despre suferintele, preocuparile sau bucuriile din sufletul lui. 
     
Asadar, daca parintele cauta drumul spre copilul sau, una din cele mai facile si potrivite cai este jocul impreuna. Acesta poate duce la imbunatatirea relatiei lor datorita faptului ca realizeaza contextul favorabil in care, daca parintele este atent, isi poate cunoaste copilul mai bine, ii poate descoperi nevoile si dorintele sale launtrice profunde, pentru a putea veni ulterior in intampinarea lor. In plus, chiar simplul fapt ca parintele petrece timp impreuna cu cel mic ajuta la consolidarea relatiei lor. 

Iubirea neconditionata, care implica atentie, disponibilitate, sprijin si afectiune acordate de catre noi parintii, le dau aripi sa zboare copiilor nostri, le dau curaj, putere si energie pentru viata.
       
Copilul de alaturi a incetat sa o mai roage pe mama sa se joace cu el si priveste pe fereastra. Nu mai pare la fel de vesel ca la inceput ......


Cu toata dragostea de parinte,

Alina FLOREA
Psiholog Centrul Dianthis