CUM ARATĂ ZIDUL TĂU?

Ți s-a întâmplat vreodată să dorești să mergi înante, să-ți continui drumul și să-ți atingi obiectivele și să nu poți înainta, sau dacă reușești, o faci cu multe eforturi și mult mai mari decât e necesar? Poate că te simți ca și cum ai merge printr-o mlaștină în care te afunzi la fiecare pas. Sau pare că te lovești de un zid la fiecare încercare a ta de a înainta, iar dacă încerci să îl ocolești, nu îi găsești capătul.

Cum arată zidul tău?  Poate că e atât de înalt încât pare nesfârșit sau poate că e doar cât un gard obișnuit. Cum e construit? E făcut din cărămizi ușoare, pe care le poți oricând dărâma, sau e impenetrabil, cu mai multe rânduri de piatră bine închegată, ca al unei fortificații? E construit recent zidul tău? Sau poate că e foarte vechi și se văd pe el urmele trecerii timpului.

Acum observă unde te afli când privești zidul. Poate că ești în interiorul spațiului pe care îl împrejmuiește, poate în afara lui. Ce rol îndeplinește el? Te apără pe tine de ceilalți, de eventualele pericole din exterior, te ajută să eviți ceea ce îți provoacă teamă? Sau adăpostește o parte din tine în jurul căreia, cu multă iubire ai ridicat construcția ca să poți supraviețui tu, cel care ai rămas în contact cu lumea din jur?

Indiferent ce înălțime, culoare, grosime sau vechime are, dacă are porți și ferestre sau nu, zidul tău te-a protejat cu succes, te-a apărat de atacurile din exterior și te-a ajutat să nu te simți expus. El te-a ferit de suferința și durerea pe care le-ai trăit când nu ți-au fost împlinite nevoile, când nu ai primit acceptarea și iubirea pe care fiecare dintre noi le merită indiferent ce ar face.

În același timp însă, zidul tău te-a izolat și înstrăinat de tine însuți, de cel care ești cu adevărat și poate că și de cei din jurul tău. Asta pentru că, odată cu trecerea timpului, el adevenit din ce în ce mai trainic, până când a interupt poate chiar în totalitate comunicarea dintre ceea ce este în interior și ce e în afara ta.

Acum, prin faptul că a început să-și facă simțită prezența, el încearcă să-ți spună că a venit timpul să îi acorzi atenție, să-l explorezi ca să-l cunoști mai bine, să îl accepți și să îi dai locul cuvenit în ființa ta. În felul acesta el îți va permite să crești, să te dezvolți și să te bucuri din plin de viață.

Cu respect și iubire pentru oameni și tot ce le aparține,

Psihoterapeut Magdalena Smolinschi

IUBIREA – INTRE CONSTRANGERE SI LIBERTATE

Ce este iubirea pentru voi? Ce ati fost invatati ca inseamna iubirea? Cum ati vazut ca este exprimata iubirea, inca de cand erati foarte mici, intre oamenii care erau in apropierea voastra?

“Lectia” pe care am invatat-o fiecare dintre noi despre iubire, fie ca suntem constienti de ea sau nu in prezent, poate fi foarte bine inradacinata in adancul sufletului nostru. Din ea izvorasc actiunile, gandurile si sentimentele noastre in relatiile pe care le avem azi. Desigur, daca ne dorim, “lectia” poate fi schimbata cu una diferita, daca ajungem sa consideram ca aceasta ne-ar ajuta mai mult sa ne apropiem de ceea ce ne dorim cu adevarat de la o relatie.

Voua ce v-ar aduce cu adevarat satisfactie, ce v-ar bucura si v-ar umple sufletul intr-o relatie de iubire? Pe mine, aceasta intrebare ma duce cu gandul la unele din nevoile fundamentale ale fiintei umane: de a fi iubit (implicit,  a ni se arata iubire in felul in care avem nevoie fiecare),  a fi apreciat, valorizat, respectat, a fi acceptat si a avea  sentimentul ca apartii, ca esti inclus.

Iubirea poate bucura, poate lumina, poate vindeca si desavarsi fiinta umana! Doar ca este o conditie pentru a ajunge acolo - LIBERTATEA - adica sa-ti dai voie tie insuti sa iubesti cu adevarat, cat si sa-i permiti celui de langa tine sa fie liber ……. sa te iubeasca. Ca relatia sa infloreasca e nevoie sa renunti la constrangere si control, atat asupra ta cat si a partenerului tau. Nu e usor sa faci acest lucru, insa poate aduce in relatia voastra mai multa incredere unul in celalalt si implicit creste intimitatea si apropierea dintre voi, va uneste mai mult.

E aproape paradoxal ca pentru a fi cu adevarat impreuna e nevoie sa lasi, sa dai drumul ….. pentru unii poate parea greu, pentru altii aproape imposibil, insa felul in care poate fi o relatie de iubire apoi, cred ca merita tot efortul.

Indrazniti, fiti blanzi cu voi insiva si acordati-va cat timp aveti nevoie! Va doresc tuturor sa gasiti cu adevarat calea catre inima celui de langa voi!

Cu mult drag si iubire pentru sotul meu,

Alina Florea

un om care e pe drum ……

VULPEA ȘI RAȚA SĂLBATICĂ

-poveste pentru părinți și copii-

A fost odată ca niciodată o vulpe care, deși era foarte frumoasă, nu era perfectă. Singurul lucru care era perfect la ea era coada. Într-adevăr, avea o coadă perfectă. Ea și-ar fi dorit însă ca tot ce era legat de ea, dar și de cei din jurul său să fie perfect.

În casa vulpii celei frumoase locuia și o rață. Ea se considera a fi o rață sălbatică, tocmai ca urmare a faptului că vulpea îi pretindea mereu să fie perfectă. Rața sălbatică se simțea mereu furioasă și de cele mai multe ori nu avea încredere în ea însăși, în propriile puteri, abilități și resurse. Nu credea că poate face ceva bun pentru că tot ceea ce făcea trebuia să fie perfect. De aceea, avea nevoie de confirmări și o întreba mereu pe vulpea pe care o considera șireată, dacă ceea ce face ea este perfect. Dar de fiecare dată vulpea avea ceva de adăugat sau de corectat la ceea ce făcea rața sălbatică. Ba chiar uneori se amuza pe seama încercărilor disperate ale raței de a o mulțumi.

Cu siguranță, cuprinsă mereu de nevoia ei de a atinge perfecțiunea (oare de unde i-o fi venit o asemenea nevoie?), vulpea cea imperfectă și șireată nu își dădea seama ce influență are asupra raței. Nu putea vedea că rățușca, pentru a deveni ea însăși nu era necesar să fie perfectă. Avea nevoie de iubire necondiționată, de acceptare, înțelegere, sprijin și încurajări.  

Rața (care nu era deloc sălbatică), își dorea doar să fie ea însăși, să fie lăsată să crească, să fie iubită și să învețe să se iubească. Avea însă nevoie și de un exemplu. Cel mai ușor ar fi învățat toate acestea de la vulpe, dacă ea însăși ar fi putut să accepte faptul că este perfectă în imperfecțiunea ei, că se poate iubi așa cum este și că îi poate iubi și pe ceilalți așa cum sunt.

Cu iubire pentru copii și părinții lor,

psiholog Magdalena Smolinschi

INTOARCEREA  “ACASA”

Era o zi insorita de vara, iar eu calatoream cu trenul. Pentru prima data aveam sa traiesc o zi de 28 iunie din viata mea, in care nu ma grabesc …… In aceasta zi minunata in care eu serbez momentul cand draga mea mama mi-a dat nastere, de obicei ma bucuram ca a mai trecut un an din viata mea. Mereu am simtit ca vreau sa treaca mai repede anii, ca si cum as fi avut de ajuns undeva. Nu am stiut niciodata unde, insa eram sigura de un lucru: atunci cand voi ajunge, voi sti ca sunt in locul catre care m-am indreptat toata viata!

Anul acesta mi s-a intamplat un miracol: de ziua mea, pentru prima data, nu m-am mai bucurat ca a trecut un an din viata doar pentru a merge mai repede catre destinatie. Spre uimirea mea, eu ajunsesem deja …….“ACASA”. Va intrebati ce este acest loc? Pentru mine e locul in care m-am regasit cu adevarat pe mine insami, cea care am fost, sunt si pot sa fiu, e locul in care energia din interiorul meu vibreaza si face sa bata toba mea interioara intr-un fel in care mi-am dorit mereu sa o aud …… e ca si cum am reusit sa o acordez, sa ii gasesc ritmul potrivit. E locul in care atunci cand lucrurile sunt asezate in ordinea lor fireasca, naturala, incepe sa existe miscare, curgere, traire …..

Nici eu personal nu banuisem vreodata unde voi ajunge. M-am indreptat toata viata direct catre mine insami! Ce am invatat pe acest drum? Intuitiv, ne cautam pe noi insine, ne dorim inconstient sa ajungem la adevarata noastra esenta, chiar si toata viata daca e cazul. Problema este ca, in cautarile noastre inconstiente de obicei privim in afara, de multe ori la cei din jur, cand de fapt avem nevoie sa ne uitam in interior, caci doar acolo putem gasi tot ce avem mai bun, mai frumos si chiar mai sfant.

 Acum sunt in sfarsit “acasa” si parca simt ca incepe o noua etapa pentru mine, in care sunt de aceasta data prezenta, aici si acum, si imi contin propria viata. Si pentru ca in Univers e nevoie de o ordine a lucrurilor, ma las si eu cu toata fiinta, la randul meu, continuta constient de ceea ce este mai mare decat noi oamenii, care pentru mine inseamna Dumnezeu.

Cu bucurie,

Alina FLOREA

Psihoterapeut Centrul Dianthis

Declaratie de dragoste

      Sunt indragostita! De oameni si de tot ceea ce pot fi, de tot ce pot insemna, trai si crea ei. Da, sunt indragostita de felul in care se pot naste si renaste, de infinitele lor posibilitati si moduri in care pot simti si  isi pot aminti cine sunt ….

      Sunt indragostita de ritmul si vibratia lor interioara, de felul  in care pasesc in dansul vietii lor, de modul in care pasiunea ii anima, ii misca si le reda pofta de a trai. Sunt indragostita de felul in care o anumita pasiune poate dezvolta atata creativitate in ei, incat ii poate duce la o placere pura si lacrimi de fericire!

     Sunt indragostita de minunea pe care o pot simti atunci cand coboara din minte in inima, de felul in care libertatea interioara ii poate face sa simta ca traiesc cu adevarat!

     Sunt indragostita de voi, dragii mei, si invat sa va cunosc si sa va inteleg zi de zi tot mai mult, prin mine insami …. ma inspirati, ma provocati, ma faceti sa raman muta de uimire in fata creatiei divine.

     Sunt indragostita!


Cu recunostinta,

Alina FLOREA
Psiholog Centrul Dianthis

TERAPIA IN PASI DE DANS

      Ce este dansul terapeutic? O uniune de mai multe miscari ce vin natural una dupa alta daca ….. le lasi ….. De unde vin ele? Din adancul fiintei tale daca ….. iti permiti sa te deschizi ….. din toate emotiile si trairile tale interioare, de azi si de alta data …..

     Dansul este o suava intalnire dintre suflet, minte si corp ce iti poate deschide calea catre cel/cea care esti cu adevarat, in moduri pe care le cunosti deja sau in care nu ai crezut niciodata ca ai putea fi ….. Este o minunata poarta catre tine si potentialul tau interior daca ….. vrei sa o deschizi ….. Poate fi eliberator cand pui in el ceea ce nu poti pune in cuvinte ….. o descarcare emotionala pe care sa o duci pana acolo unde vrei tu, pana unde poti sau pana unde iti dai voie in acel moment.

       Dansul tau poate vorbi despre bucurie, placere, tristete, confuzie, vinovatie, frica, furie, curaj, putere ….. despre tot ce ai fost si ai simtit tu vreodata sau despre tot ce esti sau simti in acel moment. Este o punte care poate aduce trecutul in prezent si prin care poti explora noi posibilitati pentru viitor.

      In miscarile tale poti simti din nou ca traiesti, ca iubesti, ca suferi, ca iti amintesti de acea parte din tine pe care poate ai inchis-o inlauntrul tau de teama de ce vor spune ceilalti, de societate sau chiar de teama de tine insuti ….. Insa, o noua intalnire cu acea parte din tine este o noua sansa de a o explora, de a-i da noi sensuri si posibilitati …… de a o accepta. Prin dans poti ajunge sa reunesti toate partile sinelui tau, care poate la un moment dat in viata ta ai avut nevoie sa le fragmentezi pentru a putea continua …..

        Dansul terapeutic este ca o invitatie la o intalnire dintre tine insuti si posibilitatile tale nelimitate de a simti si a trai! 

Alina FLOREA

Psihoterapeut prin Miscare si Dans in formare continua
Psihoterapeut Sistemic de Cuplu si Familie

FRAGMENTAREA  SINELUI

               

Sinele reprezinta  polul pulsional al personalitatii, dupa modelul celor trei instante ale psihicului uman, expus de S. Freud in 1923 (Sinele, Eul si Supra-Eul). Sinele este totdeauna inconstient, fiind izvorul emotional al impulsurilor si dorintelor impulsive, locul reprezentarilor si comportarilor arhaice, al refularilor. Este partea din noi cea mai bine “ascunsa” si poate cea mai intunecata, ce contine multe aspecte carora partea constienta a psihicului nostru nu le-ar putea face fata ….

Fragmentarea sinelui poate aparea in urma unei traume, a unei suferinte puternice pe care o traieste o persoana sau in cazul retraumatizarii, adica trairea unei experiente care reprezinta ca o ancora catre momentul initial in care ai suferit, care iti aminteste de acesta. Fragmentarea sinelui este separarea (uneori chiar constienta) a partii sanatoase din noi insine de partea traumatizata si implica multa frica constienta sau inconstienta. E ca si cum durerea e prea mare pentru a putea fi simtita/ resimtita, ca si cum ti-ar fi foarte frica sa intri in ea si te detasezi pur si simplu de acea parte din tine care e pe punctul de a se afunda intr-o asa mare suferinta.

Ce se intampla dupa aceea? Ti se pare ca poti face fata mai usor vietii de zi cu zi. Poti chiar zambi sau rade cu pofta pentru ca psihicul uman este extrem de creativ in ce priveste construirea sistemelor de autoaparare. Iti poti petrece asa multi ani din viata, pana intr-o zi cand iti dai seama ca ceva nu e in regula cu tine. In cazul fericit, realizezi atunci ca sistemul tau de autoaparare pe care l-ai dezvoltat in urma traumei nu te mai multumeste, nu iti mai este de folos, ci dimpotriva ajunge sa-ti faca rau caci te deconecteaza de tine, cel/ cea care esti cu adevarat. Si incepi sa cauti ceva, dar nu stii nici tu ce anume, ceva care sa te ajute din nou …. Cautarile pot fi inceputul unui nou ciclu din viata ta, in care confuzia, dorintele neimplinite si frustrarile incep “sa se simta” ca acasa. Si isi vor continua cursul pana cand nu vei mai merge pe cai ocolitoare si te vei indrepta chiar catre ceea ce te sperie mai tare, catre tine insuti, pana cand vei ajunge la acea durere adanca din sufletul tau, te vei uita chiar la ea, vei incerca sa o intelegi si sa o accepti exact asa cum este, cum nu ai avut puterea sa o faci pana atunci, vei reintegra inapoi ceea ce lipsea din tine.

Fragmentarea sinelui e o suferinta pe care multi dintre noi o experimentam, insa este atat de profunda incat nici nu ne dam seama ce ne tine pe loc sau de ce simtim si traim anumite stari interioare. Nu va grabiti, dragii mei, sufletului vostru nu puteti sa-i dati un deadline, un termen limita. Acest proces poate sa dureze ani de zile, puteti descoperi piesele din “puzzle-ul” vostru interior una cate una, pana sa ajungeti la final. De fapt, e impropriu spus “final”, caci pentru persoana respectiva va fi ca un nou inceput. Incercati sa dezvoltati in interiorul vostru multa empatie si intelegere pentru voi insiva, nu va mai luptati cu propriile voastre trairi si sentimente si poate va fi un pic mai usor pe aceasta cale….

Drumul catre tine insuti este un drum greu, dar sigur! Cand ajungi la adevarata ta esenta, completa, reintregita, poti simti ca te nasti din nou, ca poti iubi si poti zambi cu adevarat, ca poti fi in sfarsit liber!

Din toata inima pentru cei carora le este de folos,

Alina FLOREA

Psiholog Centrul Dianthis