CE VAD CEILALTI LA MINE SI CE VAD EU LA EI?

Am auzit de curand de la o persoana avizata in domeniu ca in urma unor studii s-a demonstrat ca, de fapt, comunicarea verbala ocupa doar un procent de 7% din modul in care transmitem informatii celor din jur. Cand am auzit acest lucru am fost usor surprinsa, insa m-am lamurit imediat ce am inceput sa ma misc si sa vad si alti oameni in miscare. Am observat ca daca priveam doua persoane cum vorbesc, chiar si de la distanta, fara sa le pot auzi ce spun, puteam de multe ori sa-mi dau seama de starea pe care o au, uneori si ce ar putea spune. Probabil asa se explica si momentul acela cand cineva iti spune ca “am vorbit atat de mult, incat ma dor mainile”, cum doua persoane care nu vorbesc aceeasi limba reusesc sa se inteleaga.

Lucrez cu oameni si imi aduce multa bucurie ceea ce fac. Astfel intalnesc multe persoane si nu de putine ori mi s-a intamplat sa imi dau seama de cum se simte cineva inainte sa vorbeasca. Ulterior apar si confirmarile, una cate una. Lucrand mult pe exprimarea nonverbala am putut observa in timp cat de importanta este aceasta in vietile noastre si cat de mult spune nonverbalul nostru celorlati despre omul care suntem in acel moment. In functie de gesturile pe care le facem, de tonul si ritmul vocii, de mimica si formele pe care le ia corpul nostru, transmitem mesaje celor din jur. Acesta poate fi unul din motivele pentru care apar dificultati in relatiile dintre oameni atunci cand verbalul unei persoane (care e mai usor de controlat) spune cu totul altceva decat nonverbalul ei (acesta fiind mai greu de constientizat si gestionat). Sau una din explicatiile pentru care o persoana ce-si poate controla mai bine gesturile si vocea, transformandu-le intr-o masca pe care o arata celorlati, aduna atatea frustrari datorita faptului ca nu exprima in exterior ceea ce simte si gandeste in interiorul sau, incat are perioade in care “explodeaza”. Caci fiecare persoana aspira (constient sau nu) sa fie deschisa si naturala in relatiile sale cu ceilalti.

Din propria experienta din ani trecuti va pot spune ca este de-a dreptul eliberator sa incepi sa-ti dai voie sa fii exact asa cum esti tu, sa lasi deoparte mastile una cate una pana ajungi sa fii congruent cu tine insuti, sa te accepti si sa te imprietenesti mai intai tu cu tine ca apoi sa le poti face cunostinta si altora cu omul care esti cu adevarat. Si in cele din urma sa-ti gasesti linistea si pacea …. 

Tu cum comunici cu cei din jur?

Cu drag de oameni,

Alina Florea

Psihoterapeut Centrul Dianthis

FRICA SI PERCEPTIA REALITATII

“Nu te teme de viata! Crede ca viata merita traita, iar aceasta credinta te va ajuta sa creezi realitatea” spunea filosoful William James

Cum ar fi viata noastra daca nu ne-ar mai fi atat de frica? Daca am fi constienti ca in multe situatii avem posibilitatea sa ne oferim noua insine ceea ce avem nevoie pentru a nu ne mai incerca tot felul de frici?

Frica nu este o emotie negativa dupa parerea mea, asa cum a fost etichetata. Daca invatam sa o ascultam, putem auzi ca ea ne atentioneaza cu privire la anumite nevoi ale noastre ce nu sunt satisfacute sau care avem noi impresia ca nu sunt implinite la un moment dat. Doar ca multi dintre noi nu stim sau uitam ca in spate este altceva si lasam responsabilitatea pentru tot disconfortul pe care il simtim in astfel de cazuri asupra ei. Astfel, incepem sa ne luptam cu frica, in vreme ce ne-ar ajuta mult mai mult de fapt sa intelegem ce vrea sa ne spuna, cu ce mesaj vine in viata noastra si sa o acceptam.

Frica este in stransa legatura cu nevoile fundamentale ale fiintei umane, printre care nevoia de siguranta si nevoia de iubire. Asadar, cand ne este frica ar putea fi benefic sa ne intrebam mai intai “Ce nevoie a mea nu este implinita?” si apoi sa verificam daca este fondata intr-adevar frica pe care o simtim. De ce spun asta? Pentru ca atunci cand simtim frica, ni se poate schimba perceptia asupra realitatii si asupra oamenilor cu care relationam. E posibil sa ne creem o imagine deformata despre anumite situatii, persoane sau despre oameni, in general, ceea ce poate duce la dificultati in interactiunea cu acestia.  

Sentimentul de frica poate fi stimulat de tot felul de ganduri care ne trec prin minte, insa este important pentru noi, intr-un anume caz, sa ne intrebam: frica noastra tine intr-adevar de realitatea acelui moment sau ar putea avea legatura cu un eveniment prin care am trecut cu ceva timp in urma, in alt context, cu alte persoane - “Oare chiar ar putea sa se intample lucrul de care imi este frica acum, aici, in aceasta situatie? Chiar imi este amenintata nevoia de siguranta (de exemplu) sau este doar o impresie de-a mea?” Uneori trecutul nu este usor de acceptat si de lasat in urma.

Constientizarea faptului ca il aducem in prezent prin retrairea sentimentului de frica in situatii si cu persoane care nu au nici o legatura cu evenimentele din trecutul nostru, poate reprezenta un prim pas catre momentul in care sa putem vedea cu adevarat, cu mai multa claritate omul si situatia din fata noastra, sa ne reconstruim increderea si sa privim cu atentie pana incepem sa vedem din nou bunatatea si frumusetea din jur si din cei de langa noi. 

Si, intr-un final, sa incepem sa ne bucuram iarasi de viata!

Cu deschidere,

Alina FLOREA

Psihoterapeut Centrul Dianthis

CEAI PENTRU PARINTI

Dragi părinți,

Vă invităm la un ceai aromat unde vom avea ocazia să împărtășim din bucuriile și provocările de care avem parte în relație cu ai noștri copii. Vom afla împreună, prin discutii si activitati practice, cum să  descoperim și să gestionăm resursele necesare îmbunătățirii acestor relații pentru ca familiile noastre să devină mai puternice.

De ce are nevoie fiecare dintre noi de relații armonioase cu copiii și familia?

Pentru a răspunde acestei întrebări, te invit să reflectezi la următoarele aspecte: imaginează-ti cum va fi copilul tău la adolescență sau atunci când va fi adult. Ce fel de relație va avea cu tine si cu ceilalti membrii ai familiei? Cât va fi de fericit și cât va fi de mulțumit de el însuși? Cum va lua decizii în legătură cu propria lui viață și în ce fel își va asuma răspunderea pentru aceasta?

Toate aceste răspunsuri depind de modul în care relaționezi cu copilul tău si cu familia în prezent.

Iubirea ne poate aduce mulțumire, împlinire sufleteasca și echilibru dacă noi ca arhitecți ai familiei știm cum să o dăruim și să o primim în relațiile noastre.

Ce vom face împreună?

În cadrul întâlnirilor CEAI PENTRU PĂRINȚI vom aborda, prin conversatie si diverse activitati practice, teme legate de trei aspecte esențiale pentru a avea o familie puternică:

1. Cum să ai grijă de tine însuți
2. Cum să fii un părinte puternic
3. Cum să construiești o relație sănătoasă cu fiecare dintre copiii tăi

De ce să savurezi un CEAI PENTRU PĂRINȚI?

-Pentru că tu, în calitate de părinte, ai privilegiul și puterea de a-ți construi, a-ți modela și proteja familia;

-Pentru că provocările vieții de familie apar la tot pasul atât din exterior, cât și din interior, însă important este cum le faci față cu succes;

-Pentru că poți îmbunătăți exemplul pe care îl oferi copilului tău, știind că el învață mai mult din ceea ce vede la tine decât din ceea ce îi spui;       

-Pentru că în anumite momente din viață fiecare dintre noi are nevoie de ajutor, iar a recunoaște acest lucru nu e un semn de slăbiciune, ci de putere interioară;

-Pentru că ne poate fi de folos să comunicăm și cu alți părinți, explorând împreună noi posibilități de a relaționa în familiile noastre.

În cadrul acestui program vor avea loc 10 întâlniri la ceai, o data la 2 săptămâni, timp de două ore (18 – 20). Primul ceai: joi, 19 noiembrie 2015

Contribuția financiară pentru o întalnire este de 35 lei/ persoană, iar în cazul în care participă ambii părinți dintr-o familie, aceasta este de 60 lei/ cuplu.

Noi, gazdele CEAIULUI PENTRU PĂRINȚI, suntem:

Magdalena Smolinschi

- mamă a doi copii în vârstă de 8 și respectiv 11 ani

- psihoterapeut sistemic de cuplu și familie 

- psiholog acreditat de Colegiul Psihologilor din România 

Alina Florea

- mamă a unui copil în vârstă de 14 ani

- psihoterapeut sistemic de cuplu și familie 

- psiholog acreditat de Colegiul Psihologilor din România


Înscrieri:

Email - centrul.dianthis@gmail.com 
Telefon - 0758.317790 sau 0744.797250

WORKSHOP DE CONSTELATII FAMILIALE

Ce înseamnă o constelație de familie?

Constelația de familie este o metodă de psihoterapie de grup din cadrul terapiilor sistemice care explorează dinamicile ascunse din familii și grupuri umane, pentru a oferi o nouă înțelegere și  o viziune proaspătă asupra relațiilor.

În constelații, pentru a furniza o imagine mai completă a individului ca parte a unui grup de sisteme, în loc să ne vedem pe noi ca indivizi separați, privim și cercetăm rețeaua de relații în sistemul mai larg și orice eveniment semnificativ care a avut impact asupra familiei și membrilor săi.

Fiecare dintre noi suntem membrii ai mai multor grupuri și sisteme, mai mari sau mai mici; acestea includ grupul familial, grupul de muncă, grupul de prieteni și altele. Toate acestea ne influențează gândurile, sentimentele și comportamentele în funcție de gradul în care ne dorim să fim incluși și de puterea lor de incluziune. Sistemul cu cea mai mare influență este familia, iar din neînțelegerea nevoii noastre de apartenență la aceasta iau naștere cele mai mari dificultăți. În cadrul familiei suntem formați și modelați în mare măsură în modalități pe care uneori nu le înțelegem.

Familia, la rândul ei, este rezultatul unei istorii care o modelează, astfel încât orice eveniment major rămâne înscris în familie în comportamentul membrilor ei, în trăirea și exprimarea afectivă, în convingeri și judecăți mai conștiente sau mai ascunse, în valorile care sunt transmise implicit copiilor prin educație și exemplu propriu. Toate situațiile și evenimentele traumatizante prin care au trecut părinții, bunicii și alți membri ai familiei ne influențează alegerile pe care le facem, ne perturbă adaptarea creativă, spontană, flexibilă, naturală la prezent fără să fim conștienti. Deseori a vedea și a simti adevărata realitate a familiei constituie calea către restabilirea increderii fundamentale în părinți, în izvorul vieții.

  Constelațiile oferă lentilele prin care putem vedea mai ușor rădăcinile unei situații problematice, cu ajutorul cărora putem ieși din dinamica în care suntem prinși fără cunoștința noastră. Prin urmare o constelație poate ajuta foarte mult o terapie individuală, dupa cum o constelație poate fi chiar inceputul conștientientizării nevoii unei forme de terapie.

          

     

Cum se lucrează în constelațiile familiale?

O constelație este un proces de căutare a unei soluții, bazându-se pe examinarea conexiunilor între diferite elemente ale sistemului de familie, inclusiv acele persoane sau evenimente cărora nu li s-au acordat importanța și recunoașterea cuvenite.

Există trei aspecte fundamentale care asigură funcționarea optimă a familiei și care stau la baza constelațiilor: dreptul egal al tuturor membrilor de a aparține sistemului familial, respectarea ordinii și a ierarhiei și echilibrul dintre „a da” și „a primi” între membrii acestuia.

Clientului i se cere să creeze o reprezentare spațială  a familiei sau a evenimentelor semnificative utilizând persoane din grup. Această reprezentare spațială generează noi informații și noi perspective asupra dinamicii familiei. Adesea aceste dinamici erau până atunci doar în parte sau deloc conștientizate de către client. Alte informații sunt obținute apoi din relatările reprezentanților despre cum se simt și ce se întâmplă în interiorul lor în fiecare poziție spațială pe care o ocupă. Scopul este de a identifica locul de unde pornesc problemele sau dificultățile din sistem care afectează clientul, evenimentul din trecutul familiei și persoana dintre antecedenti care a avut pentru prima dată experiența ce afectează familia până în prezent.

Terapeutul facilitează apoi restabilirea ordinii în sistem, în măsura în care clientul este pregătit să lase responsabilitățile cu cei cărora le aparțin și să rămână doar cu ceea ce este al lui cu adevărat, cu viața sa așa cum a fost și cu destinul său așa cum este. Acest lucru este posibil doar dacă clientul reușește să vadă și să accepte adevărul cu deschidere, cu respect și onorând istoria tuturor membrilor familiei sale, restabilind astfel  demnitatea acestora.

Esența constelațiilor este acceptarea adevărului și a propriului loc in familie. Putem spune în alți termeni că o constelație înseamnă și accesul la un grad mai înalt de maturitate și renunțarea la gândirea si iubirea caracteristică copilului. Acest lucru duce la autonomie, la separarea de familie, la libertatea care permite trăirea propriului destin.

În urma participării la un workshop de constelații clienții pot constata  îmbunătățiri în relațiile lor semnificative, dar în primul rând în bunăstarea lor fizică și emoțională. Participanții experimentează de asemenea apariția unui sentiment de deschidere și de vitalitate mai mare in viața lor.

Procesul constelațiilor revelează o imagine simplă și puternică a dinamicii familiale care îi  permite clientului să aibă o privire plină de compasiune a întregii situații și asupra tuturor membrilor de familie. Participarea la constelații înseamnă posibilitatea de acces interior la compasiune și iertare, oferă un sens foarte concret unei perspective mai înalte asupra vieții noastre și a celor de lângă noi sau de dinaintea noastră, o perspectivă a adevarului, a solidarității, a destinului și demnității umane.

Unde are loc workshop-ul?

La Centrul Dianthis din Iași, Bd. Nicolae Iorga, în clădirea cu Laboratoarele de analize medicale Ștefania, etaj 2.

Eveniment - Facebook

Când?

Sâmbătă 21 noiembrie 2015 între orele 9.30 – 17.30 (cu pauză de prânz)

Cine susține workshop-ul?

Alina Florea

-psihoterapeut sistemic de cuplu și familie

-facilitator de constelații familiale

Magdalena Smolinschi

-psihoterapeut sistemic de cuplu și familie

-facilitator de constelații familiale

CUM ARATĂ ZIDUL TĂU?

Ți s-a întâmplat vreodată să dorești să mergi înante, să-ți continui drumul și să-ți atingi obiectivele și să nu poți înainta, sau dacă reușești, o faci cu multe eforturi și mult mai mari decât e necesar? Poate că te simți ca și cum ai merge printr-o mlaștină în care te afunzi la fiecare pas. Sau pare că te lovești de un zid la fiecare încercare a ta de a înainta, iar dacă încerci să îl ocolești, nu îi găsești capătul.

Cum arată zidul tău?  Poate că e atât de înalt încât pare nesfârșit sau poate că e doar cât un gard obișnuit. Cum e construit? E făcut din cărămizi ușoare, pe care le poți oricând dărâma, sau e impenetrabil, cu mai multe rânduri de piatră bine închegată, ca al unei fortificații? E construit recent zidul tău? Sau poate că e foarte vechi și se văd pe el urmele trecerii timpului.

Acum observă unde te afli când privești zidul. Poate că ești în interiorul spațiului pe care îl împrejmuiește, poate în afara lui. Ce rol îndeplinește el? Te apără pe tine de ceilalți, de eventualele pericole din exterior, te ajută să eviți ceea ce îți provoacă teamă? Sau adăpostește o parte din tine în jurul căreia, cu multă iubire ai ridicat construcția ca să poți supraviețui tu, cel care ai rămas în contact cu lumea din jur?

Indiferent ce înălțime, culoare, grosime sau vechime are, dacă are porți și ferestre sau nu, zidul tău te-a protejat cu succes, te-a apărat de atacurile din exterior și te-a ajutat să nu te simți expus. El te-a ferit de suferința și durerea pe care le-ai trăit când nu ți-au fost împlinite nevoile, când nu ai primit acceptarea și iubirea pe care fiecare dintre noi le merită indiferent ce ar face.

În același timp însă, zidul tău te-a izolat și înstrăinat de tine însuți, de cel care ești cu adevărat și poate că și de cei din jurul tău. Asta pentru că, odată cu trecerea timpului, el adevenit din ce în ce mai trainic, până când a interupt poate chiar în totalitate comunicarea dintre ceea ce este în interior și ce e în afara ta.

Acum, prin faptul că a început să-și facă simțită prezența, el încearcă să-ți spună că a venit timpul să îi acorzi atenție, să-l explorezi ca să-l cunoști mai bine, să îl accepți și să îi dai locul cuvenit în ființa ta. În felul acesta el îți va permite să crești, să te dezvolți și să te bucuri din plin de viață.

Cu respect și iubire pentru oameni și tot ce le aparține,

Psihoterapeut Magdalena Smolinschi

IUBIREA – INTRE CONSTRANGERE SI LIBERTATE

Ce este iubirea pentru voi? Ce ati fost invatati ca inseamna iubirea? Cum ati vazut ca este exprimata iubirea, inca de cand erati foarte mici, intre oamenii care erau in apropierea voastra?

“Lectia” pe care am invatat-o fiecare dintre noi despre iubire, fie ca suntem constienti de ea sau nu in prezent, poate fi foarte bine inradacinata in adancul sufletului nostru. Din ea izvorasc actiunile, gandurile si sentimentele noastre in relatiile pe care le avem azi. Desigur, daca ne dorim, “lectia” poate fi schimbata cu una diferita, daca ajungem sa consideram ca aceasta ne-ar ajuta mai mult sa ne apropiem de ceea ce ne dorim cu adevarat de la o relatie.

Voua ce v-ar aduce cu adevarat satisfactie, ce v-ar bucura si v-ar umple sufletul intr-o relatie de iubire? Pe mine, aceasta intrebare ma duce cu gandul la unele din nevoile fundamentale ale fiintei umane: de a fi iubit (implicit,  a ni se arata iubire in felul in care avem nevoie fiecare),  a fi apreciat, valorizat, respectat, a fi acceptat si a avea  sentimentul ca apartii, ca esti inclus.

Iubirea poate bucura, poate lumina, poate vindeca si desavarsi fiinta umana! Doar ca este o conditie pentru a ajunge acolo - LIBERTATEA - adica sa-ti dai voie tie insuti sa iubesti cu adevarat, cat si sa-i permiti celui de langa tine sa fie liber ……. sa te iubeasca. Ca relatia sa infloreasca e nevoie sa renunti la constrangere si control, atat asupra ta cat si a partenerului tau. Nu e usor sa faci acest lucru, insa poate aduce in relatia voastra mai multa incredere unul in celalalt si implicit creste intimitatea si apropierea dintre voi, va uneste mai mult.

E aproape paradoxal ca pentru a fi cu adevarat impreuna e nevoie sa lasi, sa dai drumul ….. pentru unii poate parea greu, pentru altii aproape imposibil, insa felul in care poate fi o relatie de iubire apoi, cred ca merita tot efortul.

Indrazniti, fiti blanzi cu voi insiva si acordati-va cat timp aveti nevoie! Va doresc tuturor sa gasiti cu adevarat calea catre inima celui de langa voi!

Cu mult drag si iubire pentru sotul meu,

Alina Florea

un om care e pe drum ……

VULPEA ȘI RAȚA SĂLBATICĂ

-poveste pentru părinți și copii-

A fost odată ca niciodată o vulpe care, deși era foarte frumoasă, nu era perfectă. Singurul lucru care era perfect la ea era coada. Într-adevăr, avea o coadă perfectă. Ea și-ar fi dorit însă ca tot ce era legat de ea, dar și de cei din jurul său să fie perfect.

În casa vulpii celei frumoase locuia și o rață. Ea se considera a fi o rață sălbatică, tocmai ca urmare a faptului că vulpea îi pretindea mereu să fie perfectă. Rața sălbatică se simțea mereu furioasă și de cele mai multe ori nu avea încredere în ea însăși, în propriile puteri, abilități și resurse. Nu credea că poate face ceva bun pentru că tot ceea ce făcea trebuia să fie perfect. De aceea, avea nevoie de confirmări și o întreba mereu pe vulpea pe care o considera șireată, dacă ceea ce face ea este perfect. Dar de fiecare dată vulpea avea ceva de adăugat sau de corectat la ceea ce făcea rața sălbatică. Ba chiar uneori se amuza pe seama încercărilor disperate ale raței de a o mulțumi.

Cu siguranță, cuprinsă mereu de nevoia ei de a atinge perfecțiunea (oare de unde i-o fi venit o asemenea nevoie?), vulpea cea imperfectă și șireată nu își dădea seama ce influență are asupra raței. Nu putea vedea că rățușca, pentru a deveni ea însăși nu era necesar să fie perfectă. Avea nevoie de iubire necondiționată, de acceptare, înțelegere, sprijin și încurajări.  

Rața (care nu era deloc sălbatică), își dorea doar să fie ea însăși, să fie lăsată să crească, să fie iubită și să învețe să se iubească. Avea însă nevoie și de un exemplu. Cel mai ușor ar fi învățat toate acestea de la vulpe, dacă ea însăși ar fi putut să accepte faptul că este perfectă în imperfecțiunea ei, că se poate iubi așa cum este și că îi poate iubi și pe ceilalți așa cum sunt.

Cu iubire pentru copii și părinții lor,

psiholog Magdalena Smolinschi