VULPEA ȘI RAȚA SĂLBATICĂ

-poveste pentru părinți și copii-

A fost odată ca niciodată o vulpe care, deși era foarte frumoasă, nu era perfectă. Singurul lucru care era perfect la ea era coada. Într-adevăr, avea o coadă perfectă. Ea și-ar fi dorit însă ca tot ce era legat de ea, dar și de cei din jurul său să fie perfect.

În casa vulpii celei frumoase locuia și o rață. Ea se considera a fi o rață sălbatică, tocmai ca urmare a faptului că vulpea îi pretindea mereu să fie perfectă. Rața sălbatică se simțea mereu furioasă și de cele mai multe ori nu avea încredere în ea însăși, în propriile puteri, abilități și resurse. Nu credea că poate face ceva bun pentru că tot ceea ce făcea trebuia să fie perfect. De aceea, avea nevoie de confirmări și o întreba mereu pe vulpea pe care o considera șireată, dacă ceea ce face ea este perfect. Dar de fiecare dată vulpea avea ceva de adăugat sau de corectat la ceea ce făcea rața sălbatică. Ba chiar uneori se amuza pe seama încercărilor disperate ale raței de a o mulțumi.

Cu siguranță, cuprinsă mereu de nevoia ei de a atinge perfecțiunea (oare de unde i-o fi venit o asemenea nevoie?), vulpea cea imperfectă și șireată nu își dădea seama ce influență are asupra raței. Nu putea vedea că rățușca, pentru a deveni ea însăși nu era necesar să fie perfectă. Avea nevoie de iubire necondiționată, de acceptare, înțelegere, sprijin și încurajări.  

Rața (care nu era deloc sălbatică), își dorea doar să fie ea însăși, să fie lăsată să crească, să fie iubită și să învețe să se iubească. Avea însă nevoie și de un exemplu. Cel mai ușor ar fi învățat toate acestea de la vulpe, dacă ea însăși ar fi putut să accepte faptul că este perfectă în imperfecțiunea ei, că se poate iubi așa cum este și că îi poate iubi și pe ceilalți așa cum sunt.

Cu iubire pentru copii și părinții lor,

psiholog Magdalena Smolinschi

INTOARCEREA  “ACASA”

Era o zi insorita de vara, iar eu calatoream cu trenul. Pentru prima data aveam sa traiesc o zi de 28 iunie din viata mea, in care nu ma grabesc …… In aceasta zi minunata in care eu serbez momentul cand draga mea mama mi-a dat nastere, de obicei ma bucuram ca a mai trecut un an din viata mea. Mereu am simtit ca vreau sa treaca mai repede anii, ca si cum as fi avut de ajuns undeva. Nu am stiut niciodata unde, insa eram sigura de un lucru: atunci cand voi ajunge, voi sti ca sunt in locul catre care m-am indreptat toata viata!

Anul acesta mi s-a intamplat un miracol: de ziua mea, pentru prima data, nu m-am mai bucurat ca a trecut un an din viata doar pentru a merge mai repede catre destinatie. Spre uimirea mea, eu ajunsesem deja …….“ACASA”. Va intrebati ce este acest loc? Pentru mine e locul in care m-am regasit cu adevarat pe mine insami, cea care am fost, sunt si pot sa fiu, e locul in care energia din interiorul meu vibreaza si face sa bata toba mea interioara intr-un fel in care mi-am dorit mereu sa o aud …… e ca si cum am reusit sa o acordez, sa ii gasesc ritmul potrivit. E locul in care atunci cand lucrurile sunt asezate in ordinea lor fireasca, naturala, incepe sa existe miscare, curgere, traire …..

Nici eu personal nu banuisem vreodata unde voi ajunge. M-am indreptat toata viata direct catre mine insami! Ce am invatat pe acest drum? Intuitiv, ne cautam pe noi insine, ne dorim inconstient sa ajungem la adevarata noastra esenta, chiar si toata viata daca e cazul. Problema este ca, in cautarile noastre inconstiente de obicei privim in afara, de multe ori la cei din jur, cand de fapt avem nevoie sa ne uitam in interior, caci doar acolo putem gasi tot ce avem mai bun, mai frumos si chiar mai sfant.

 Acum sunt in sfarsit “acasa” si parca simt ca incepe o noua etapa pentru mine, in care sunt de aceasta data prezenta, aici si acum, si imi contin propria viata. Si pentru ca in Univers e nevoie de o ordine a lucrurilor, ma las si eu cu toata fiinta, la randul meu, continuta constient de ceea ce este mai mare decat noi oamenii, care pentru mine inseamna Dumnezeu.

Cu bucurie,

Alina FLOREA

Psihoterapeut Centrul Dianthis

Declaratie de dragoste

      Sunt indragostita! De oameni si de tot ceea ce pot fi, de tot ce pot insemna, trai si crea ei. Da, sunt indragostita de felul in care se pot naste si renaste, de infinitele lor posibilitati si moduri in care pot simti si  isi pot aminti cine sunt ….

      Sunt indragostita de ritmul si vibratia lor interioara, de felul  in care pasesc in dansul vietii lor, de modul in care pasiunea ii anima, ii misca si le reda pofta de a trai. Sunt indragostita de felul in care o anumita pasiune poate dezvolta atata creativitate in ei, incat ii poate duce la o placere pura si lacrimi de fericire!

     Sunt indragostita de minunea pe care o pot simti atunci cand coboara din minte in inima, de felul in care libertatea interioara ii poate face sa simta ca traiesc cu adevarat!

     Sunt indragostita de voi, dragii mei, si invat sa va cunosc si sa va inteleg zi de zi tot mai mult, prin mine insami …. ma inspirati, ma provocati, ma faceti sa raman muta de uimire in fata creatiei divine.

     Sunt indragostita!


Cu recunostinta,

Alina FLOREA
Psiholog Centrul Dianthis

TERAPIA IN PASI DE DANS

      Ce este dansul terapeutic? O uniune de mai multe miscari ce vin natural una dupa alta daca ….. le lasi ….. De unde vin ele? Din adancul fiintei tale daca ….. iti permiti sa te deschizi ….. din toate emotiile si trairile tale interioare, de azi si de alta data …..

     Dansul este o suava intalnire dintre suflet, minte si corp ce iti poate deschide calea catre cel/cea care esti cu adevarat, in moduri pe care le cunosti deja sau in care nu ai crezut niciodata ca ai putea fi ….. Este o minunata poarta catre tine si potentialul tau interior daca ….. vrei sa o deschizi ….. Poate fi eliberator cand pui in el ceea ce nu poti pune in cuvinte ….. o descarcare emotionala pe care sa o duci pana acolo unde vrei tu, pana unde poti sau pana unde iti dai voie in acel moment.

       Dansul tau poate vorbi despre bucurie, placere, tristete, confuzie, vinovatie, frica, furie, curaj, putere ….. despre tot ce ai fost si ai simtit tu vreodata sau despre tot ce esti sau simti in acel moment. Este o punte care poate aduce trecutul in prezent si prin care poti explora noi posibilitati pentru viitor.

      In miscarile tale poti simti din nou ca traiesti, ca iubesti, ca suferi, ca iti amintesti de acea parte din tine pe care poate ai inchis-o inlauntrul tau de teama de ce vor spune ceilalti, de societate sau chiar de teama de tine insuti ….. Insa, o noua intalnire cu acea parte din tine este o noua sansa de a o explora, de a-i da noi sensuri si posibilitati …… de a o accepta. Prin dans poti ajunge sa reunesti toate partile sinelui tau, care poate la un moment dat in viata ta ai avut nevoie sa le fragmentezi pentru a putea continua …..

        Dansul terapeutic este ca o invitatie la o intalnire dintre tine insuti si posibilitatile tale nelimitate de a simti si a trai! 

Alina FLOREA

Psihoterapeut prin Miscare si Dans in formare continua
Psihoterapeut Sistemic de Cuplu si Familie

FRAGMENTAREA  SINELUI

               

Sinele reprezinta  polul pulsional al personalitatii, dupa modelul celor trei instante ale psihicului uman, expus de S. Freud in 1923 (Sinele, Eul si Supra-Eul). Sinele este totdeauna inconstient, fiind izvorul emotional al impulsurilor si dorintelor impulsive, locul reprezentarilor si comportarilor arhaice, al refularilor. Este partea din noi cea mai bine “ascunsa” si poate cea mai intunecata, ce contine multe aspecte carora partea constienta a psihicului nostru nu le-ar putea face fata ….

Fragmentarea sinelui poate aparea in urma unei traume, a unei suferinte puternice pe care o traieste o persoana sau in cazul retraumatizarii, adica trairea unei experiente care reprezinta ca o ancora catre momentul initial in care ai suferit, care iti aminteste de acesta. Fragmentarea sinelui este separarea (uneori chiar constienta) a partii sanatoase din noi insine de partea traumatizata si implica multa frica constienta sau inconstienta. E ca si cum durerea e prea mare pentru a putea fi simtita/ resimtita, ca si cum ti-ar fi foarte frica sa intri in ea si te detasezi pur si simplu de acea parte din tine care e pe punctul de a se afunda intr-o asa mare suferinta.

Ce se intampla dupa aceea? Ti se pare ca poti face fata mai usor vietii de zi cu zi. Poti chiar zambi sau rade cu pofta pentru ca psihicul uman este extrem de creativ in ce priveste construirea sistemelor de autoaparare. Iti poti petrece asa multi ani din viata, pana intr-o zi cand iti dai seama ca ceva nu e in regula cu tine. In cazul fericit, realizezi atunci ca sistemul tau de autoaparare pe care l-ai dezvoltat in urma traumei nu te mai multumeste, nu iti mai este de folos, ci dimpotriva ajunge sa-ti faca rau caci te deconecteaza de tine, cel/ cea care esti cu adevarat. Si incepi sa cauti ceva, dar nu stii nici tu ce anume, ceva care sa te ajute din nou …. Cautarile pot fi inceputul unui nou ciclu din viata ta, in care confuzia, dorintele neimplinite si frustrarile incep “sa se simta” ca acasa. Si isi vor continua cursul pana cand nu vei mai merge pe cai ocolitoare si te vei indrepta chiar catre ceea ce te sperie mai tare, catre tine insuti, pana cand vei ajunge la acea durere adanca din sufletul tau, te vei uita chiar la ea, vei incerca sa o intelegi si sa o accepti exact asa cum este, cum nu ai avut puterea sa o faci pana atunci, vei reintegra inapoi ceea ce lipsea din tine.

Fragmentarea sinelui e o suferinta pe care multi dintre noi o experimentam, insa este atat de profunda incat nici nu ne dam seama ce ne tine pe loc sau de ce simtim si traim anumite stari interioare. Nu va grabiti, dragii mei, sufletului vostru nu puteti sa-i dati un deadline, un termen limita. Acest proces poate sa dureze ani de zile, puteti descoperi piesele din “puzzle-ul” vostru interior una cate una, pana sa ajungeti la final. De fapt, e impropriu spus “final”, caci pentru persoana respectiva va fi ca un nou inceput. Incercati sa dezvoltati in interiorul vostru multa empatie si intelegere pentru voi insiva, nu va mai luptati cu propriile voastre trairi si sentimente si poate va fi un pic mai usor pe aceasta cale….

Drumul catre tine insuti este un drum greu, dar sigur! Cand ajungi la adevarata ta esenta, completa, reintregita, poti simti ca te nasti din nou, ca poti iubi si poti zambi cu adevarat, ca poti fi in sfarsit liber!

Din toata inima pentru cei carora le este de folos,

Alina FLOREA

Psiholog Centrul Dianthis

IUBIREA DINTRE NOI

  Cat de mult conteaza pentru noi, ca atunci cand suferim, cand suntem tristi, suparati, ingrijorati sau chiar disperati, sa ne intinda cineva “o mana de ajutor”? Poate un prieten care pur si simplu ne intreaba cu interes despre ce ni s-a intamplat si ne asculta, poate un parinte care ne ofera un umar pe care sa plangem si o vorba buna, fie o persoana care doar ne invita sa petrecem ceva timp impreuna.

               Toate acestea pot fi semne de iubire, pretuire, prietenie, bunatate si disponibilitate a celuilalt pentru noi. Orice om are nevoie sa se simta iubit, inteles, apreciat, sa stie ca este si el important, chiar si pentru un singura persoana din aceasta lume.

                Insa, se poate intampla ca uneori sa fim atat de suparati pe cei din jur, incat nu ne mai dam seama ca ei sunt cei care ne iubesc, chiar daca ne-au gresit sau nu au procedat cum era mai potrivit pentru noi. E posibil sa intelegem acest lucru mult mai tarziu, abia cand ei nu ne mai sunt alaturi, si sa ne dam seama ca, in ciuda faptului ca nu ne-au aratat iubirea lor asa cum am fi avut nevoie, ei au facut multe alte lucruri pentru noi care veneau tot din dragoste si grija. Cand reusim sa “vedem” acest lucru, putem sa ne deschidem inima catre acele persoane si sa le acceptam intru totul asa cum sunt sau cum au fost ele, fara a mai simti dorinta de a le fi schimbat. Atunci, pacea si linistea ne pot umple sufletul, caci iubirea are puterea de a vindeca orice durere, judecata sau regret.

                Putem sa schimbam ceva in lumea in care traim doar incepand cu noi insine! Putem oferi si arata dragoste celor de langa noi, caci un lucru bun genereaza ulterior si alte lucruri bune. Daca nu stim ce anume au nevoie cei dragi din partea noastra ca sa simta ca ii iubim, pur si simplu ii putem intreba si e posibil sa fim uimiti de ce ne vor spune: cu o imbratisare sau o simpla mangaiere, un sarut de “noapte buna” sau pur si simplu un “ce faci?”, “cum te simti azi?”, “ce ai nevoie?”, “cu ce te pot ajuta?”, lucruri atat de simple si de usor de facut pot insemna enorm pentru fiecare dintre noi.

                E atat de usor sa oferim iubire si sta in alegerea noastra sa o facem! Stiu ca unii oameni nu au avut de unde invata sa dea si sa primeasca gesturi de afectiune, ca cei care i-au crescut nu au stiut cum sa o faca, tocmai pentru ca nu au fost invatati nici ei, poate pentru ca au crescut intr-o perioada in care supravietuirea era cel mai important lucru pe care il puteau face …. cine stie? Ce stiu sigur insa, e ca fiecare dintre ei a facut atat cat a putut face, asa cum a stiut mai bine.

Exprimarea iubirii o putem invata la orice varsta, putem invata sa imbratisam o alta persoana si la 60 de ani, la 80 sau chiar in ultima zi a vietii noastre ….. caci pentru asta, niciodata nu e prea tarziu!!!

               

Cu multa dragoste pentru mama mea, pentru tatal meu, pentru dragul meu sot, pentru fiica noastra si pentru oamenii pe care ii intalnesc in fiecare zi,

Alina Florea

Psiholog Centrul Dianthis

Libertatea de a fi noi insine - prin miscare si dans

               

          “Omul s-a nascut liber si este pretutindeni in lanturi” spunea Jean Jacques Rousseau.

       La intalnirea de “Dans terapeutic” pe care am avut-o saptamana aceasta, in contextul in care participantii se pot misca liber, se pot exprima pe ei insisi asa cum sunt, am discutat impreuna pe o tema foarte importanta, dupa parerea mea, si anume: “Daca in majoritatea situatiilor din viata noastra, suntem constransi de tot felul de reguli, impuse din exterior (familie, scoala, societate in general), suntem crescuti si educati de mici sa ne supunem acestora, atunci cand suntem liberi sa ne exprimam pe noi insine, ajungem sa nu mai stim cum sa o facem”.

         Mi se pare un adevar dureros, insa foarte important de adus in discutie. M-a facut sa-mi intorc privirea mai atent catre mine insami si sa ma intreb: “Pentru mine cum a fost aceasta trecere, de la constrangere la eliberare?”. Am gasit imediat raspunsul in interiorul meu, parca astepta de mult timp sa fie pus intr-o forma atat de clara: “Da, mi-a fost si mie foarte greu la inceput, atat de greu incat atunci cand ajungeam la granita dintre constrangere si eliberare, parca se opunea tot corpul meu, eram pur si simplu blocata, inghetata intre “asa TREBUIE sa faci” si “asa NU TREBUIE sa faci”. Eu am reusit sa ma exprim cu adevarat liber abia dupa 6 luni de exersare prin metoda terapiei prin miscare si dans, insa nu in orice grup. De aceea, conexiunea si apropierea dintre membrii grupului care se creaza in timp favorizeaza eliberarea si exprimarea autentica a fiecarui participant.

         Este posibil, la nivel constient sau inconstient, ca la inceput sa avem sentimente de vinovatie fata de oameni semnificativi din viata noastra, care poate ne-au invatat opusul a ceea ce ne dorim cu adevarat sa facem,  insa aceste legaturi de loialitate sunt atat de puternice si cu atat mai dureroase cu cat de la unul din parinti ai invatat sa faci lucrurile intr-un fel anume, iar celalalt te-a invatat exact opusul. Cum ar putea un copil sa se imparta in doua, intre mama si tatal lui, atat timp cat ii iubeste pe amandoi, constient sau nu? Acceptarea faptului ca fiecare dintre ei a procedat cu noi cum a crezut ca e mai bine, ca a facut tot ce a putut, ca de fapt fiecare a fost bine intentionat, ne poate deschide inima mai mult catre ei si catre noi insine, ne poate aduce liniste si impacare sufleteasca.

           Dupa o negociere interioara intre “a fi ascultator, a ma conforma, a trai dupa cum cred altii ca e bine” si “a fi eu insami”, alegerea ne apartine. Apoi, felul in care ne simtim zi de zi ne confirma daca am facut alegerea potrivita pentru noi sau nu.

Asadar, cel putin din experienta mea va pot spune ca a putea sa te exprimi cu adevarat liber necesita timp, dorinta, decizie si consecventa. Insa merita tot efortul pentru ca asta iti poate aduce mai multa incredere in propriile forte, echilibru, armonie si bucurie interioara, energie, optimism si pofta de viata, iar odata ce te schimbi tu se modifica si relatiile tale cu ceilalti.

Va astept sa ne miscam liber impreuna, pentru noi insine si pentru relatiile noastre cu cei din jur!

Cu mult drag,

Alina FLOREA

Psihoterapeut prin Miscare si Dans

Psiholog Centrul Dianthis