Libertatea de a fi noi insine - prin miscare si dans
“Omul s-a
nascut liber si este pretutindeni in lanturi” spunea Jean Jacques Rousseau.
La intalnirea de
“Dans terapeutic” pe care am avut-o saptamana aceasta, in contextul in care participantii
se pot misca liber, se pot exprima pe ei insisi asa cum sunt, am discutat impreuna
pe o tema foarte importanta, dupa parerea mea, si anume: “Daca in majoritatea
situatiilor din viata noastra, suntem constransi de tot felul de reguli, impuse
din exterior (familie, scoala, societate in general), suntem crescuti si educati de mici sa ne supunem acestora, atunci cand suntem liberi
sa ne exprimam pe noi insine, ajungem sa nu mai stim cum sa o facem”.
Mi
se pare un adevar dureros, insa foarte important de adus in discutie. M-a facut
sa-mi intorc privirea mai atent catre mine insami si sa ma intreb: “Pentru mine
cum a fost aceasta trecere, de la constrangere la eliberare?”. Am gasit imediat
raspunsul in interiorul meu, parca astepta de mult timp sa fie pus intr-o forma
atat de clara: “Da, mi-a fost si mie foarte greu la inceput, atat de greu incat
atunci cand ajungeam la granita dintre constrangere si eliberare, parca se
opunea tot corpul meu, eram pur si simplu blocata, inghetata intre “asa TREBUIE
sa faci” si “asa NU TREBUIE sa faci”. Eu am reusit sa ma exprim cu adevarat
liber abia dupa 6 luni de exersare prin metoda terapiei prin miscare si dans,
insa nu in orice grup. De aceea, conexiunea si apropierea dintre membrii
grupului care se creaza in timp favorizeaza eliberarea si exprimarea autentica
a fiecarui participant.
Este
posibil, la nivel constient sau inconstient, ca la inceput sa avem sentimente
de vinovatie fata de oameni semnificativi din viata noastra, care poate ne-au
invatat opusul a ceea ce ne dorim cu adevarat sa facem, insa aceste legaturi de loialitate sunt atat de
puternice si cu atat mai dureroase cu cat de la unul din parinti ai invatat sa
faci lucrurile intr-un fel anume, iar celalalt te-a invatat exact opusul. Cum
ar putea un copil sa se imparta in doua, intre mama si tatal lui, atat timp cat
ii iubeste pe amandoi, constient sau nu? Acceptarea faptului ca fiecare dintre
ei a procedat cu noi cum a crezut ca e mai bine, ca a facut tot ce a putut, ca
de fapt fiecare a fost bine intentionat, ne poate deschide inima mai mult catre
ei si catre noi insine, ne poate aduce liniste si impacare sufleteasca.
Dupa o
negociere interioara intre “a fi ascultator, a ma conforma, a trai dupa cum
cred altii ca e bine” si “a fi eu insami”, alegerea ne apartine. Apoi, felul in
care ne simtim zi de zi ne confirma daca am facut alegerea potrivita pentru noi
sau nu.
Asadar, cel
putin din experienta mea va pot spune ca a putea sa te exprimi cu adevarat
liber necesita timp, dorinta, decizie si consecventa. Insa merita tot efortul
pentru ca asta iti poate aduce mai multa incredere in propriile forte, echilibru,
armonie si bucurie interioara, energie, optimism si pofta de viata, iar odata
ce te schimbi tu se modifica si relatiile tale cu ceilalti.
Va astept sa
ne miscam liber impreuna, pentru noi insine si pentru relatiile noastre cu cei
din jur!
Cu mult drag,
Alina FLOREA
Psihoterapeut prin Miscare si Dans
Psiholog Centrul Dianthis